opțiuni

11 definiții pentru manuscris (adj.) mânuscript manuscript


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).

MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).[1]

  1. Mențiunea „(după scris)” nu este traducerea cuvântului latin „manuscriptus”, ci doar indică modul de formare a cuvântului „manuscris” din limba română, după cuvântul „scris”. — CristinaDianaN

MANUSCRÍS, manuscrise, s. n. Text (al unei lucrări, opere, cărți) scris de mînă, netipărit (încă). Manuscrisul original al cronicii lui Gr. Ureche nu ni s-a păstrat. ROSETTI, S.E. 18. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25. Puteai să descifrezi mai repede un manuscris și să-i prinzi sensul. PAS, Z. I 300. ◊ (Adjectival) M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise. NEGRUZZI, S. I 11. – Variantă: (învechit) manuscrípt (CARAGIALE, O. VII 473, EMINESCU, N. 44) s. n.

MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie; după scris].[1]

  1. Mențiunea „după scris” nu este traducerea cuvântului latin „manuscriptus”, ci doar indică modul de formare a cuvântului „manuscris” din limba română, după cuvântul „scris”. — CristinaDianaN

MANUSCRÍS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)

MANUSCRÍS1 ~să (~și, ~se) Care este scris de mână. /<lat. manuscriptus

manuscris a. scris cu mâna: lucrare manuscrisă.

manuscript, ~ă [At: MAIOR, I. B. 88/10 / V: ~ă sf (îvr) mân~ sn / Pl: ~uri, ~e, (rar) ~pți, ~e / E: lat manuscriptus] 1-2 sn, a (Rar) Manuscris (1-2). 3-4 sn (Îljv) În ~ În manuscris (3). 5 a (Rar) Manuscris (2).

mânuscript sn vz manuscript


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!manuscrís1 (-nus-cris/-nu-scris) adj. m.; f. manuscrísă, pl. manuscríse

manuscrís adj. m. (sil. mf. -scris), pl. manuscríși; f. sg. manuscrísă, pl. manuscríse[1]

  1. Var. manuscript — LauraGellner
Intrare: manuscris (adj.)
manuscris1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ma-nus-cris, ma-nu-scris
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manuscris
  • manuscrisul
  • manuscrisu‑
  • manuscrisă
  • manuscrisa
plural
  • manuscriși
  • manuscrișii
  • manuscrise
  • manuscrisele
genitiv-dativ singular
  • manuscris
  • manuscrisului
  • manuscrise
  • manuscrisei
plural
  • manuscriși
  • manuscrișilor
  • manuscrise
  • manuscriselor
vocativ singular — —
plural — —
mânuscript
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manuscript1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manuscript
  • manuscriptul
  • manuscriptă
  • manuscripta
plural
  • manuscripți
  • manuscripții
  • manuscripte
  • manuscriptele
genitiv-dativ singular
  • manuscript
  • manuscriptului
  • manuscripte
  • manuscriptei
plural
  • manuscripți
  • manuscripților
  • manuscripte
  • manuscriptelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manuscris (adj.) mânuscript manuscript

etimologie:

  • limba latină manuscriptus (după scris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN