MANUSCRIS, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre texte, lucrări, în opoziție cu tipărit) Scris cu mîna; manuscript. Aflînd pentru folosul marinii (meșteșugul mării) un instrument numit curvograf, a avut cinstea de a-l înfățișa righii, precum, și o osteneală destul de mare manuscrisă (scrisă cu mîna) asupra celor mai dîntîi teatruri din Franța, CR (1829), 100¹/10. Puține zile după aceea apăru în 25 martiu la Sibiu o proclamațiune manuscrisă. BARIȚIU, P. A. II, 84. „Scrisoarea unui boier moldovan” e un pamflet în 32 pagine manuscrise, în care Tăutul se ridică uneori la o înălțime de idei nespusă. RUSSO, S. 124. M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I, 11. Biblioteca Bistriței e compusă în general de cărți bisericești manuscrise și tipărite. ODOBESCU, S. I, 343. Intră în negocieri cu un librar anticar și întocmește o listă de opere tipărite și manuscrise ce ar fi trebuit să fie cumpărate de stat. CĂLINESCU, E. 248. 2. S. n. Text scris de mînă (astăzi și dactilografiat) ; manuscript, (învechit, rar) manuscrit. Aga Asachi au făcut în limba românească oarecare cercări din carile să alcătuisă o culegere de fabule, însă focul din 1827 au înghițit ostineala de 12 ani a alcătuitoriului, carile au pierdut în acea zi mînuscrisurile. AR (1829), 19²/40. Cărți și multe mînăscrise arăbești, RUS, I. I, 160/4. Înaltul manuscris împărătesc din 21 decem. 1860 cătră președintele provizoriu al cancelariei aulice transilvane. BARIȚIU, P. A. III, 73. Cărțile și manuscrisurile cele mai vechi, RUSSO, S. 77. Cream tihnit o nouă poezie. . . Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 18. În manuscrisele poeziilor lui se vede munca de a da strofelor ordinea cea mai firească. IBRĂILEANU, S. L. 228, cf. id. S. 151, NICA, L. VAM. 149. În fiecare dimineață se prezenta conștiincios la „Drapelul” cu manuscrisul pregătit. REBREANU, R. I, 209. Întorcea foi după foi scrise, urmărea sfîrșitul unui manuscris ce era discutat de mult. BACOVIA, O. 244, cf. 233, 245. Toate revistele i-au primit cu indiferență manuscrisele. C. PETRESCU, C. V. 121, cf. 149. El își dă seama că fără o colecție de manuscrise, o operă serioasă de istorie literară veche nu se poate întreprinde. CĂLINESCU E. 248. În fața lui, pe caseta de litere stăteau. . . vreo zece-cincisprezece manuscrise. CONTEMP. 1954, nr. 382, 4/1. Șincai rătăcește necontenit. . . purtîndu-și manuscrisul bogat în niște desagi de lînă. ib. nr. 388, 5/4. Lumina nemișcată și rotundă Pune-o pecete albă de lentilă Pe manuscrisul început. V. ROM. iunie 1954, 74, cf. mai 1954, 276. Semn cu semn, literă cu literă mi-ai refăcut manuscrisele în plumb. ARGHEZI, P. T. 168, cf. id. T. C. 160. A rămas o ladă de cărți și manuscrise de la episcopul Ilarion. CAMIL PETRESCU, O. I, 200. Din cercetarea manuscriselor lui Ceaikovski se vede că muzicianul încerca patru-cinci teme pînă ce se hotăra pentru cea mai izbutită dintre ele. STANCU, U.R.S.S. 88, cf. 30, 53. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25, cf. 18. ◊ Loc. a d j. și a d v. În manuscris = netipărit, manuscris (1). [Romanul] mai bine de zece ani circulase clandestin, în manuscris, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4834. - Pl.: (1) manuscriși, -se, (2) manuscrise și (învechit) manuscrisuri. – Și: (învechit, rar) mînuscrís, mînăscrís s. n. - De la manuscript, prin înlocuirea lui script cu scris. – Mînuscris, mînăscris: prin apropiere de mînă.