9 definiții pentru manișcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manișcă sf [At: CARAGIALE, O. I, 114 / V: ~neș~ (Pl: ~nești), ~ște, măn~ / Pl: ~ște / E: rs манишка] 1 (Iuz) Plastron brodat, de obicei de culoare albă, uneori detașabil, la cămășile bărbătești. 2 (Mun) Punct de broderie Vz sabac. 3 (Reg; lpl) încrețituri de o parte și de alta a gurii cămășii Si: (pop) îngurzituri. 4 Tiv la manșetele cămășilor bărbătești. 5 (Reg) Manșetă. 6 (Lpl; reg) Mânecări de lână. 7 (Nob; lpl) Bretele la pantalonii bărbătești.

MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din rus. manișka.

MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din rus. manișka.

MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (Învechit) Plastron. Fratele mortului, cu guler și manișcă negre, lăcrima cuviincios. MACEDONSKI, O. III 97. Trece drept la oglinda din față, își potrivește cravata și manișca. CARAGIALE, O. II 188.

manișcă f. 1. ornament de dantelă ce termină mâneca cămășei; 2. pieptar mobil ce se pune peste cămașă. [Rus. MANIȘKA].

maníșcă f., pl. ște și ștĭ, șce și șcĭ (rus. maniška, d. mántiĭa, mantie). Acea parte a cămășiĭ care acopere peptu. – În est și manéșcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maníșcă (înv.) s. f., g.-d. art. maníștei; pl. maníște

maníșcă s. f., g.-d. art. maníștei; pl. maníște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANÍȘCĂ s. v. piept, plastron.

manișcă s. v. PIEPT. PLASTRON.

Intrare: manișcă
manișcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manișcă
  • manișca
plural
  • maniște
  • maniștele
genitiv-dativ singular
  • maniște
  • maniștei
plural
  • maniște
  • maniștelor
vocativ singular
plural