mamornic sm [At: MARIAN, INS. 82 / Pl: ~ici / E: nct] Gândac de culoare neagră-albăstrie, cu corpul moale, cu aripi scurte, care secretă o substanță cleioasă și urât mirositoare Si: (Mol) clăbuc, gândac-negru, gândac-puturos, (Ban) gringoașe-puturoasă, (Trs) morosliv (Meloë proscarabaens).

mamornic m. gândac negru (Meloe proscarabaeus). [V. mămăruță].

CLĂBUC sm. 1 Spumă făcută de apa amestecată cu săpun: și rufele le speli, că face ~ ca apa de gîrlă (DLVR.) ¶ 2 Spumă pe care o face apa cînd se lovește de bolovani: apa se cufundă... și urlă făcînd ~i, bătîndu-se de stînci (VLAH.) ¶ 3 Spumă ce se face la colțurile gurii (la oameni și la vite): Scîrșnind din dinți sălbatic, făcînd ~l la gură (ALECS.) ¶ 4 pl. Ⓕ Rotocoale mici de fum: Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum (ALECS.) ¶ 5 🐙 MAMORNIC ¶ 6 pl. Trans. 🚜 Rămășițele după vînturatul grîului, pleavă (FR.-CDR.) [srb. klobuk].

GÎNDAC sm. 🐙 1 Numele generic al insectelor din familia coleopterelor: gunoiu și ~ fojgăind în toate părțile (CRG.) ¶ 2 ~-DE-MĂTASE sau „vierme-de-mătase”, insectă, originară din China, introdusă în Europa prin veacul al VI-lea, care se hrănește mai ales cu frunze de dud și a cărei larvă se înfășoară, cu lichidul ce secretează, într’o goagoasă, din ale cărei fire stoarse, se țese mătasea (Bombyx mori) (🖼 2395) ¶ 3 ~-VERDE sau ~-DE-TRANDAFIR, gîndac de coloare verde-aurie, foarte lucitor, ce se vede mai adesea pe trandafirii înfloriți; numit și „cărăbuș-verde” sau „ileană” (Cetonia aurata) (🖼 2396 ¶ 4 ~-DE-TURBĂ, ~-DE-TURBARE, ~-DE – FRASIN, numele popular al cantaridei, gîndac ce apare pe frasini și pe liliac și e caracteristic printr’un miros particular de șoarece; se extrage din el o substanță iritantă din care se prepară vesicatorii; la țară, e întrebuințat ca leac contra turbării (Cantharis visicatoria) (🖼 2397) ¶ 5 ~-DE-BUCĂTARIE, ~-DE-CASĂ, ~-NEGRU ȘVAB ¶ 6 ~-DE-FĂINĂ – MORAR ¶ 7 ~-DE-GUNOIU = BĂLIGAR II 1 ¶ 8 ~-PUTUROS = MAMORNIC ¶ 9 Trans. 🐒 (VIC.) (DENS.) Șoarece ¶ 10 Trans. Maram. Oaș. Șarpe [vsl. *gadakŭ].

mamornic s. m., pl. mamornici

MAMORNIC s. (ENTOM.; Meloe proscarabaeus) (Mold.) clăbuc, (Transilv.) morosliv, (Mold.) gândac-negru, gândac-puturos, (Ban.) gringoașe-puturoasă.

mamornic s.m. (entom.) Meloë proscarabaeus; <reg.> clăbuc, gândac-negru, gândac-puturos, gringoașă-puturoasă, morosliv, untdelemniță.

MAMORNIC s. (ENTOM.; Meloë proscarabaeus) (Mold.) clăbuc, (Transilv.) morosliv, (Mold.) gîndac-negru, gîndac-puturos, (Ban.) gringoașe-puturoasă.

MAMÓRNIC s. m. Gîndac de culoare neagră-albăstruie, cu corpul moale, cu aripi scurte, care secretă o substanță cleioasă și urît mirositoare ; (Mold.) clăbuc, gîndac-negru, gîndac-puturos, (Ban.) gringoașe-puturoasă, (Transilv.) morosliv (Meloe proscarabaeus). Cf. MARIAN, INS. 82, TDRG, SIMIONESCU, F. R. 29. - Pl.: mamornici. – Etimologia necunoscută.