CLĂBUC sm. 1 Spumă făcută de apa amestecată cu săpun: și rufele le speli, că face ~ ca apa de gîrlă (DLVR.) ¶ 2 Spumă pe care o face apa cînd se lovește de bolovani: apa se cufundă... și urlă făcînd ~i, bătîndu-se de stînci (VLAH.) ¶ 3 Spumă ce se face la colțurile gurii (la oameni și la vite): Scîrșnind din dinți sălbatic, făcînd ~l la gură (ALECS.) ¶ 4 pl. Ⓕ Rotocoale mici de fum: Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum (ALECS.) ¶ 5 🐙 MAMORNIC ¶ 6 pl. Trans. 🚜 Rămășițele după vînturatul grîului, pleavă (FR.-CDR.) [srb. klobuk].