MAJOLÍCĂ s. f. 1. Faianță italiană (din epoca Renașterii); p. gener. faianță. Lampă de majolică. ȘĂINEANU, D. U., cf. ALEXI, W. Un dormitor mare, cu odaia de baie în majolică. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ F i g. (Cu aluzie la strălucirea faianței) De la întîia strîngere de mînă, cu ochii în ochii lui de majolică, am simțit că dau mîna cu un om cinstit. ARGHEZI, T. C. 132, cf. id. v. 198. 2. Obiect fabricat din majolică (1). DICȚ. – Și: (rar) maiolícă s. f. CADE, SCRIBAN, D. – Din fr. majoliquo, maĭolique.