19 definiții pentru magnat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNAT, magnați, s. m. 1. Mare proprietar de capital industrial și financiar. 2. Mare latifundiar maghiar sau polonez. – Din lat. magnatus. Cf. germ. Magnat, fr. magnat.

magnat sm [At: CANTEMIR, S. M. 185/1 / V: (pop) măg~ / Pl: ~ați / E: lat magnatus, ger Magnat, fr magnat] 1 (Înv) Mare latifundiar maghiar sau, rar, polonez Vz cneaz, grof 2 (Pgn) Boier de frunte. 3 (Pgn) Persoană influentă, cu vază. 4 (Pgn) Mare bogătaș. 5 (Pgn) Mare dregător. 6 (Spc; și irn sau dep) Mare capitalist.

MAGNAT, magnați, s. m. 1. Mare latifundiar maghiar sau (mai rar) polonez. 2. Mare capitalist. – Din lat. magnatus. Cf. germ. Magnat, fr. magnat.

MAGNAT, magnați, s. m. Feudal maghiar (mai rar polon), mare proprietar de moșii. Detronatul Bogdan-vodă adună în Polonia cu ajutorul magnaților o numeroasă oaste. HASDEU, I. V. 55. Palatini poloni, magnați unguri, afară de cei întăi feciori de boieri, își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. ♦ Fig. (Adesea urmat de determinări în genitiv) Mare capitalist, mare bogătaș, persoană influentă în viața economică din statele capitaliste. Fanatismul său de apărător al progresului monopolizat de magnații nesățiosului capital. C. PETRESCU, A. 416.

MAGNAT s.m. 1. Latifundiar (feudal) maghiar sau polonez. 2. Mare bogătaș, mare capitalist. [< germ. Magnat, fr. magnat, engl. magnate, cf. lat. magnus – mare].

MAGNAT s. m. 1. latifundiar (feudal) maghiar sau polonez. 2. mare proprietar de capital industrial și financiar. (< lat. magnatus, germ. Magnat, fr. magnat)

MAGNAT ~ți m. 1) (în Polonia și Ungaria medievală) Proprietar de mari latifundii. 2) Capitalist bogat și cu mare influență. /<lat. magnatus

magnát m. (lat. *magnas [pl. magnátes, boĭerĭ marĭ] și magnátus, d. magnus, mare). Nobil la Ungurĭ și Polonĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAGNAT s. v. aristocrat, gentilom, nobil, patrician, senior.

MAGNAT s. (IST.) 1. nemeș. (Un ~ maghiar.) 2. pan. (Un ~ polonez.) *3. (înv.) velit. (Un ~ din țările române.)

MAGNAT s. 1. nemeș. (Un ~ maghiar.) 2. pan. (Un ~ polonez.) 3.* (înv.) velit. (Un ~ din țările române.)

magnat s. v. ARISTOCRAT. GENTILOM. NOBIL. PATRICIAN.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNÁT s. m. 1. Titlu purtat odinioară de marii latifundiari maghiari (v. n e m e ș) sau (mai rar) polonezi (v. p a n). V. g r o f, l o r d, c n e a z. Unii dintre generari, dintre magnați, dintre senatori și toți sfetnicii ardelenești s-au dus cu el în Polonia. ȘINCAI, HR. III, 230/25. Ioan Cazimir și toți magnații îi înfățoșară semnele iubirii. ASACHI, S. L. II, 24. Dieta ungurească stă din patru părți: din cler, magnați, nobilime și din cetățile slobode crăiești. GT (1839), 1801/18. Li se imputa magnaților unguri foarte greu că față cu partida lui Kossuth s-au purtat ca niște poltroni. BARIȚIU, P. A. III, 2. O droaie de pețitori: cnezi ruși, grafi nemți, palatini poloni, magnați unguri.. . își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I, 106. Într-un stat aristocratic colecția, precum era Polonia, regele era nemic, magnații erau tot. HASDEU, I. V. 7, cf. 55, 173, ALECSANDRI, POEZII, 199. Poetul... cheamă pe magnații unguri la luptă. GHEREA, ST. CR. I, 316, cf. 69. Magnatul polon Firlei, către care el se îndreptase spre a cere ajutor... , nu răspunse așteptărilor sale. XENOPOL, I. R. V, 87, cf. SBiERA, F. S. 213. Voievodul nou al Podoliei și căpitan al Cameniței, mare magnat al Lehiei... , repezi o ștafetă căzâcească. SADOVEANU, O. V, 581. 2. P. g e n e r. Boier de frunte (v. v e l i t), aristocrat; persoană influentă, cu vază; mare bogătaș, mare dregător. Noroadele slavenești obicinuia în vremile vechi a numi cu acest nume pre toți magnații lor. CANTEMIR, S. M. 185/1. Să fi auzit jurămînturile din partea mitropolitului ș-a celor doi magnați (a. 1819). URICARIUL, VII, 82. Au fost față împărăteștile sale măriri, împreună cu mulți magnați (cei întîi boieri). AR (1829), 311/14. Umblă-n vizite... la domni și la magnați. DONICI, F. II, 43/14. Am invitat pre toți magnații tîrgului, mari, mijlocii și mici. NEGRUZZI, S. I, 198. Deși magnat, el n-a uitat niciodată ce și cît datorește poporului muncitor. GHEREA, ST. CR. II, 211. Luxul, desfrîul și samavolnicia magnaților ... au fost teme de invectivă obișnuite. OȚETEA, R. 312. 3. S p e c. (De obicei la pl., depreciativ sau ironic, urmat de determinări în genitiv) Personalitate marcantă în domeniul finanțelor și al vieții economice din statele capitaliste. Fanatismul său de apărător al progresului monopolizat de magnații nesățiosului capital. C. PETRESCU, A. 416. Magnații vor să scoată diamante Din lacrime de mame-ndoliate. D. BOTEZ, F. S. 10, cf. CONTEMP. 1949, nr. 159, 12/4. – Pl.: magnați. – Și: (popular) măgnát s. m. ALR SN III h 891. – Din lat. magnatus, cf. germ. M a g n a t, fr. m a g n a t.

Intrare: magnat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnat
  • magnatul
  • magnatu‑
plural
  • magnați
  • magnații
genitiv-dativ singular
  • magnat
  • magnatului
plural
  • magnați
  • magnaților
vocativ singular
  • magnatule
  • magnate
plural
  • magnaților
măgnat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnat, magnațisubstantiv masculin

  • 1. Mare proprietar de capital industrial și financiar. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Fanatismul său de apărător al progresului monopolizat de magnații nesățiosului capital. C. PETRESCU, A. 416. DLRLC
  • 2. Mare latifundiar maghiar sau polonez. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Detronatul Bogdan-vodă adună în Polonia cu ajutorul magnaților o numeroasă oaste. HASDEU, I. V. 55. DLRLC
    • format_quote Palatini poloni, magnați unguri, afară de cei întăi feciori de boieri, își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.