MAGNAT, magnați, s. m. Feudal maghiar (mai rar polon), mare proprietar de moșii. Detronatul Bogdan-vodă adună în Polonia cu ajutorul magnaților o numeroasă oaste. HASDEU, I. V. 55. Palatini poloni, magnați unguri, afară de cei întăi feciori de boieri, își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. ♦ Fig. (Adesea urmat de determinări în genitiv) Mare capitalist, mare bogătaș, persoană influentă în viața economică din statele capitaliste. Fanatismul său de apărător al progresului monopolizat de magnații nesățiosului capital. C. PETRESCU, A. 416.