MAGNÁT s. m. 1. Titlu purtat odinioară de marii latifundiari maghiari (v. n e m e ș) sau (mai rar) polonezi (v. p a n). V. g r o f, l o r d, c n e a z. Unii dintre generari, dintre magnați, dintre senatori și toți sfetnicii ardelenești s-au dus cu el în Polonia. ȘINCAI, HR. III, 230/25. Ioan Cazimir și toți magnații îi înfățoșară semnele iubirii. ASACHI, S. L. II, 24. Dieta ungurească stă din patru părți: din cler, magnați, nobilime și din cetățile slobode crăiești. GT (1839), 180¹/18. Li se imputa magnaților unguri foarte greu că față cu partida lui Kossuth s-au purtat ca niște poltroni. BARIȚIU, P. A. III, 2. O droaie de pețitori: cnezi ruși, grafi nemți, palatini poloni, magnați unguri.. . își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I, 106. Într-un stat aristocratic colecția, precum era Polonia, regele era nemic, magnații erau tot. HASDEU, I. V. 7, cf. 55, 173, ALECSANDRI, POEZII, 199. Poetul... cheamă pe magnații unguri la luptă. GHEREA, ST. CR. I, 316, cf. 69. Magnatul polon Firlei, către care el se îndreptase spre a cere ajutor... , nu răspunse așteptărilor sale. XENOPOL, I. R. V, 87, cf. SBiERA, F. S. 213. Voievodul nou al Podoliei și căpitan al Cameniței, mare magnat al Lehiei... , repezi o ștafetă căzâcească. SADOVEANU, O. V, 581. 2. P. g e n e r. Boier de frunte (v. v e l i t), aristocrat; persoană influentă, cu vază; mare bogătaș, mare dregător. Noroadele slavenești obicinuia în vremile vechi a numi cu acest nume pre toți magnații lor. CANTEMIR, S. M. 185/1. Să fi auzit jurămînturile din partea mitropolitului ș-a celor doi magnați (a. 1819). URICARIUL, VII, 82. Au fost față împărăteștile sale măriri, împreună cu mulți magnați (cei întîi boieri). AR (1829), 31¹/14. Umblă-n vizite... la domni și la magnați. DONICI, F. II, 43/14. Am invitat pre toți magnații tîrgului, mari, mijlocii și mici. NEGRUZZI, S. I, 198. Deși magnat, el n-a uitat niciodată ce și cît datorește poporului muncitor. GHEREA, ST. CR. II, 211. Luxul, desfrîul și samavolnicia magnaților ... au fost teme de invectivă obișnuite. OȚETEA, R. 312. 3. S p e c. (De obicei la pl., depreciativ sau ironic, urmat de determinări în genitiv) Personalitate marcantă în domeniul finanțelor și al vieții economice din statele capitaliste. Fanatismul său de apărător al progresului monopolizat de magnații nesățiosului capital. C. PETRESCU, A. 416. Magnații vor să scoată diamante Din lacrime de mame-ndoliate. D. BOTEZ, F. S. 10, cf. CONTEMP. 1949, nr. 159, 12/4. – Pl.: magnați. – Și: (popular) măgnát s. m. ALR SN III h 891. – Din lat. magnatus, cf. germ. M a g n a t, fr. m a g n a t.