14 definiții pentru mătrăgună


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna).Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë.

mătrăgu sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) mat~, ~ulă, ~ăgiune / Pl: ~ne / E: ns cf alb matërgonë, gr μανδραγόρα, lat mandragora] 1 (Șîc ~-doamnă-mare, ~-iarbă-bună, ~-iarbă-mare] Plantă erbacee otrăvitoare cu flori brune-violete, care conțin atropină, și cu fructe negre, lucioase Si: beladonă, (reg) cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, împărăteasa buruienilor, împărăteasă, floarea-codrului, nădrăgulă, țilidonie (Atropa bella-donna). 2 (Fam; îe) Parcă i-a dat cineva ~ Se spune despre cineva care pare să fie nebun. 3 (Fig; dep) Persoană rea.

MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna).Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë.

MĂTRĂGÚNĂ s. f. Plantă erbacee otrăvitoare, din familia solanaceelor, cu flori brune-violete și cu fructe negre, lucitoare, asemănătoare cu cireșele; în corpul său conține atropină și alți alcaloizi; crește în stare sălbatică și cultivată, avînd întrebuințări în medicină (Atropa Belladona); beladonă. Tot în asemenea gărăfioare strînge dumneaei și zamă de mătrăgună. SADOVEANU, N. E. 35. Azi așterne-mi pe sub piept Flori de mătrăgună. COȘBUC, P. I 184. Văzură o babă... săpînd mătrăgună. ȘEZ. I 208.

MĂTRĂGÚNĂ ~i f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete și cu fructe negre-lucioase, folosite în medicină; beladonă. /cf. alb. matërgonë

mătrăgună f. numele popular al beladonei cu care babele dela țară fac de dragoste și descântă pe cei bolnavi. [Din ital. martagone, varietate de crin, nume confundat cu mandragora, ambele plante având, după credințele poporului, însușiri comune].

mătrăgúnă f., pl. e (cp. cu alb. matărgonă, mandragură, d. gr. mandragóra, de unde probabil și it. martagone și sp. -on și -ona, crin de pădure). O buruĭană solanee veninoasă în toate părțile eĭ (átropa belladónna), numită și ĭarba codruluĭ și beladonă, din ale căreĭ frunze se scoate atropina. – La Cant. mandragóră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătrăgúnă (mă-tră-) s. f., g.-d. art. mătrăgúnei; pl. mătrăgúne

mătrăgúnă s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. mătrăgúnei; pl. mătrăgúne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTRĂGÚNĂ s. (BOT.; Atropa belladona) beladonă, (reg.) împărăteasă, țilidonie, cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.

MĂTRĂGU s. (BOT.; Atropa belladona) beladonă, (reg.) împărăteasă, țilidonie, cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mătrăgúnă (mătrăgúne), s. f. – Mandragoră (Atropia belladona). – Mr. mătrăgună. Gr. μανδραγόρα (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), cf. alb. mandragure, it. martagone, sp. martagón. Der. este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui lat. *mandragona; după Pușcariu, Lr., 265, prin intermediul alb. matërgonë, care poate proveni și el din rom. sau din mr.). Cf. REW 5291 și contra acestei der., Densusianu, Rom., XXXIII, 281.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mătrăgúnă, mătrăgune, s.f. – (bot.) Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brun-violete și cu fructe negre, lucitoare (Atropa belladonna). Crește prin păduri umbroase, prin poieni și tăieturile de fag din regiunile montane. ♦ (med. pop.) Utilizată pentru dureri de picioare, șale, mâini, friguri (Borza, 1968: 27), dar și pentru excitarea sistemului nervos central și accelerarea ritmului cardiac (Dumitru, 1992: 163). ♦ (mag.) Are puterea să mărite fetele, să poarte noroc în dragoste și fecunditate în căsnicie; poate spori cantitatea de lapte a vacilor, acționează benefic asupra mersului afacerilor, aduce bogăție în general (Eliade, 1970: 215). „Când mătrăguna este culeasă, trebuie să i se descânte (...). Apoi o stropesc cu miere, cu vin, cu țuică etc. și iar îi descântă. Apoi o sapi, o scoți afară și în locul ei pui bani, miere și pască slujită. Ca să poată fi luată din pământ, trebuie să fie două femei îmbrăcate de sărbătoare. După ce o scot din pământ, joacă pe lângă ea în pielea goală (...). O așază pe o față de masă lângă tot felul de bucate. După ce sosești cu ea acasă, trebuie să o pui în cel mai frumos loc, și anume în grădiniță, între flori, unde sapi o groapă, pui miere și bani, apoi descânți: Doamna doamnelor, / Stăpânitoarea florilor, / Ne-am trudit și te-am găsit / Și te-am adus / Și-n grădinuță te-am răsădit. / Și te-am pus în loc de frunte / Ca să ne fii de folos. Nu-i place să stea oriunde și nu-i voie să arunci spre ea spălături, gunoaie; trebuie ținută într-un loc frumos. E năzdrăvană și nu-i place loc urât. Ea poate să meargă dintr-un loc în altul. Fructele ei sunt otrăvitoare și înnebunești dacă le mănânci” (Antologie, 1980: 266-267; Nănești). Plantă erotică prin excelență. Felele de măritat o caută în pădure, mai ales între Paști și Rusalii și, când o găsesc, „se dezbracă și toate, împreună, în pielea goală și despletite, se învârtesc de 9 ori în jurul mătrăgunei, rostind: Mătrăgună, Doamnă bună, / Mărită-mă astă lună...” (Memoria, 2001: 36-37). – Cf. alb. matërgonë (Scriban, DER, DEX, MDA) < gr. mandragóra.

mătrăgúnă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brun-violete și cu fructe negre, lucitoare (Atropa belladonna); doamna codrului, doamnă mare, împărăteasă: „Mătrăgună, doamnă bună, / Mărită-mă într-o lună”. În med. pop., se folosește pentru dureri de picioare, șale, mâini, friguri (Borza 1968: 27). – Cf. alb. matërgonë (DEX).

Intrare: mătrăgună
mătrăgună1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: mă-tră-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătrăgu
  • mătrăguna
plural
  • mătrăgune
  • mătrăgunele
genitiv-dativ singular
  • mătrăgune
  • mătrăgunei
plural
  • mătrăgune
  • mătrăgunelor
vocativ singular
plural
mătrăgună2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătrăgu
  • mătrăguna
plural
  • mătrăguni
  • mătrăgunile
genitiv-dativ singular
  • mătrăguni
  • mătrăgunii
plural
  • mătrăguni
  • mătrăgunilor
vocativ singular
plural

mătrăgună atropa belladona

  • 1. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace (Atropa belladonna).
    exemple
    • Tot în asemenea gărăfioare strînge dumneaei și zamă de mătrăgună. SADOVEANU, N. E. 35.
      surse: DLRLC
    • Azi așterne-mi pe sub piept Flori de mătrăgună. COȘBUC, P. I 184.
      surse: DLRLC
    • Văzură o babă... săpînd mătrăgună. ȘEZ. I 208.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun.
      surse: DEX '98

etimologie: