mătrăgună sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) mat~, ~ulă, ~ăgiune / Pl: ~ne / E: ns cf alb matërgonë, gr μανδραγόρα, lat mandragora] 1 (Șîc ~-doamnă-mare, ~-iarbă-bună, ~-iarbă-mare] Plantă erbacee otrăvitoare cu flori brune-violete, care conțin atropină, și cu fructe negre, lucioase Si: beladonă, (reg) cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, împărăteasa buruienilor, împărăteasă, floarea-codrului, nădrăgulă, țilidonie (Atropa bella-donna). 2 (Fam; îe) Parcă i-a dat cineva ~ Se spune despre cineva care pare să fie nebun. 3 (Fig; dep) Persoană rea.