MĂTÁSE, (2) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre. 2. Varietate de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 3. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 4. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.

mătase sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 202/9 / V: (rar) met~ / Pl: ~suri, (îrg) ~tăsi, ~tăși, (reg) meteși / G-D: ~tăsii, (rar) ~i, ~tăsei / E: ml metaxa cf ngr μετάξι] (Șîs ~ naturală) Fir obținut din gogoșile viermilor de mătase Si: (pop) borangic. (Pex; șîs ~ artificială, ~ vegetală) Fibră textilă vegetală sau sintetică, având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de mătase (1). 3-4 Țesătură din mătase (1-2). 5 Ață de mătase (1). 6 (Reg; îs) ~sa morților Funigei. 7 (Îla) De – Mătăsos, moale, lucios. 8 (Îs) Mere de ~ Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 9 (Îla) Crescut în ~ Răsfățat. 10 (Csc; îs) ~a porumbului sau ~ de porumb Fire subțiri, cafenii-gălbui, care ies din pănuși, la vârful știuletelui de porumb, în formă de smoc mătăsos. 11 (D. porumb; îe) A fi în (sau a face, a da, a da în, a lepăda, a slobozi) ~ (sau ~tăsi, ~tăși, ~tăsuri) A începe să lege. 12 (Îc) ~a-broaștei sau ~a-broaștelor, ~de-apă Alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci, stătătoare Si: (reg) lâna-broaștei, mătreață (3). 13 (Bot; reg; îc) ~să-trifoiului Torțel (Cuscuta Epithymum). 14 (Bot; reg; îc) ~sa-iepurelui (Cuscuta arvensis). 15 (Bot; reg) Zglăvoc (Centaurea plumosa). 16 (Bot; reg) Gălbinare (Serratula sinctoria). 17 (Reg; îc) Pasăre-de- ~ Mătăsar (4).

MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.

MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s. f. 1. (Și în forma mătasă) Fibră textilă obținută prin fierbere din borangic (mătase naturală); p. ext. fibră textilă vegetală sau sintetică avînd proprietăți asemănătoare cu proprietățile firului de borangic; (la pl.) soiuri de țesături din asemenea fire. «Burghezia»... dă grîul țăranului pe mătăsurile franțuzești. IBRĂILEANU, SP. CR. 200. Moș Nichifor avea o biciușca cu șfichiul de mătasă. CREANGĂ, P. 107. ◊ Fig. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. Se tolănesc alene. pe mătasa troscotului. DELAVRANCEA, S. 97. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. ◊ Vierme de mătase v. vierme. Gogoașă de mătase v. gogoașă. ♦ Expr. (Rar) Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat. Fata crescută-n mătasă N-ai la ce-o aduce-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. 2. (Cu sens colectiv; în expr.) Mătasea porumbului = fire subțiri, cafenii-gălbui, care ies din pănuși, la vîrful știuletelui de porumb, în formă de smoc mătăsos. Stilele acestor flori sînt prelungite în formă de firișoare, cunoscute sub numele de mătasa porumbului. BOTANICA 206. Își arată dinții prin mustăcioara de coloarea mătăsii uscate de porumb. SADOVEANU, O. A. II 209. 3. Compuse: mătasea-broaștei = alge verzi, filamentoase, formînd mase plutitoare la suprafața apelor dulci și stătătoare; lîna-broaștei, mătreață (2). Sub pod, printre firele verzi de mătasa-broaștei, se legănau două mîini albe cu degetele desfăcute. CAMILAR, N. I 70; mătasea-bradului = mătreață de arbori, v. mătreață (2); fluture de mătase v. fluture. Pl. și: mătăsi (DONICI, f. 57). – Variantă: mătásă s. f.

MĂTÁSE ~ăsuri f. 1) Fibră naturală obținută prin depănarea gogoșilor de viermi de mătase; borangic. 2) Țesătură din asemenea fibre; borangic. 3) Fibră textilă artificială care imită firul de borangic. 4) Țesătură din asemenea fibre. 5) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confecționate din asemenea țesătură. * Crescut în ~ crescut în avuție; răsfățat. 7) Totalitate a firelor subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și ies din pănuși în formă de smoc. * ~asea-broaștei sau ~-de-apă specie de alge verzi plutitoare pe suprafața apelor stătătoare; mătreață. [G.-D. mătăsii] /<lat. metaxa

mătase f. 1. fir subțire ce se trage din gogoșile gândacilor de mătase și țesătura din asemenea fire: rochie de mătase; 2. învelișul știuletelui de porumb; 3. fig. se zice de părul subțire și moale; 4. Bot. mătasea broaștelor, specie de alge verzi filamentoase cari formează masse plutitoare la suprafața apelor dulci și stătătoare (Conferva). [Lat. METAXA].

mătáse (Munt.) Tran. mătásă (Olt.) și matásă (Mold.) f. (lat. mataxa și metaxa, mătase brută, d. vgr. mátaxa și métaxa, fuĭor de mătase; it. matassa, fuĭor, legătură de fire, pv. madaisa, vfr. madaise [nfr. matasse d. it.], sp. madeja, pg. madeixa. D. rom. vine ung. matász). Fir supțire și lucitor produs de un fel de omidă numită pop. gîndac (greșit zis verme, după fr.) de mătase (în zool. bombyx). Țesătură (stofă) făcută din asemenea fire: rochie de mătase (V. borangic). Firele care atîrnă din știuletele de popușoĭ. Mătăsică, tortel. Pl. mătăsurĭ, felurĭ de (stofe, de haĭne de) mătase. Mătasea broașteĭ, lîna broașteĭ. V. lînă. Matase artificială, matasă făcută din celuloză. – Gîndaciĭ de mătase îs adușĭ din China. Eĭ se nutresc cu frunze de dud (de unde vine numele județuluĭ Tutova, renumit odinioară pin mătase). China, Japonia, Italia, Francia și Spania produc astăzĭ multă mătase. Un painjin carnivor halabea, care trăĭește în Madagascar, produce o mătase gălbuĭe foarte fină și maĭ rezistentă decît a gîndacilor. Acest painjin poate fi crescut ușor, dar numaĭ în regiunile tropicale. Fiecare halabea produce 3-4 sute de fire de 4-5 orĭ din zece în zece zile pînă la moarte. Omida bombyx e maĭ grea de crescut și inferioară în privința economică. Industria acesteĭ mătăsĭ e în plin progres la școala profesională din Tananarivo (1920). În ultimu timp a’nceput a se crește și’n America un painjin numit koba, care produce un fir din care se țese o mătase foarte frumoasă.

MĂTÁSĂ s. f. v. mătase.

mătáse s. f., art. mătásea, g.-d. mătắsi, art. mătắsii; (sorturi) pl. mătắsuri

mătáse s. f., art. mătásea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; pl. mătăsuri

mătase, gen. mătăsii

mătase, -tasei gen. a., -tăsuri (diferite feluri de mătase).

MĂTÁSE s. (BOT.) 1. (pop.) mustață, (Transilv. și Ban.) păr. (~ a porumbului.) 2. mătasea-broaștei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreață, ața-apei, lâna-broaștei, mătase-de-apă, râia-broaștei, râie-broștească, râie-de-apă, straiul-broaștei, (Bucov.) jabrina-broaștei.

MĂTASE s. (BOT.) 1. (pop.) mustață, (Transilv. și Ban.) păr. (~ a porumbului.) 2. mătasea-broaștei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreață, ața-apei, lîna-broaștei, mătase-de-apă, rîia-broaștei, rîie-broștească, rîie-de-apă, straiul-broaștei, (Bucov.) jabrina-broaștei.

GÂNDAC DE MĂTÁSE s. v. fluture de mătase, vierme de mătase.

gîndac-de-mătase s. v. FLUTURE-DE-MĂTASE. VIERME-DE-MĂTASE.

mătáse (-tắsuri), s. f. – 1. Țesătură fină. – 2. Smoc la știulete de porumb. – Var. (Mold.) matase. Mr. mătase, megl. mătăși. Lat. metaxa, mataxa, din gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403), cf. it. matassa, prov. madaisa, sp. madeja, port. madeixa, cu semantism divergent; și, de asemeni, ngr. μετάξι, alb. mëthafsë (Philippide, II, 647). Pl. este colectiv. – Der. mătăsar, s. m. (lucrător sau vînzător de mătase; pasăre, Ampelis garrulus); mătăsărie, s. f. (fabrică, magazin de mătăsuri); mătăsică, s. f. (țesătură de mătase amestecată cu altă fibră); mătăsos, adj. (ca mătasea). – Din rom. provine mag. matász (Edelspacher 18).

MATASĂ (MĂTASĂ), Constantin (1878-1971, n. Răpciuni, azi Ceahlău, jud. Neamț), preot și arheolog român. Prototop al jud. Neamț (1909-1912; 1940-1945); inițiator al lucrărilor de construcție a bisericii Precista (1915). A efectuat săpături arheologice la Frumușica, Podei-Târgu-Ocna, Dealul Viei, Izvoare ș.a. Lucrări: „Palatul cnejilor”, „Câmpul lui Dragoș. Toponimie veche și actuală a județului Neamț”, „Prin Moldova de sub munte”.

MĂTASĂ, Constantin V. Matasă.

pudră de mătase expr. (tox.) cocaină.

țigan de mătase expr. țigan lăutar.