6 definiții pentru mătăhuie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTĂHÚIE, mătăhui, s. f. (Reg.) Matahală. – Cf. magh. mátoha.

MĂTĂHÚIE, mătăhui, s. f. (Reg.) Matahală. – Cf. magh. mátoha.

mătăhuie sf [At: RETEGANUL, P. I, 29 / Pl: ? / E: cf mătăhală, mătăhaie] (Trs) Matahală (1).

MĂTĂHÚIE, mătăhui, s. f. (Regional) Matahală, namilă. Tot vine cîte o mătăhuie, una după alta, vreme de-o jumătate de ceas. RETEGANUL, P. I 29.

mătăhálă (vest) și mata- (est) f., pl. e (ung. mátoha, stahie, d. ceh. mátoha, nsl. matoga, stahie, cu term. ca’n poghibală. V. motohoĭ). Monstru colosal, namilă, nanie, arătare luminoasă: o matahală se vedea pin întuneric. Fig. Om prea voluminos, colos. – Maĭ rar mătăhánie (după dihanie) și (Trans.) mătăhúĭe. V. mogîldeață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătăhúie (reg.) s. f., art. mătăhúia, g.-d. art. mătăhúii; pl. mătăhúi

mătăhúie s. f., art. mătăhúia, g.-d. art. mătăhúii; pl. mătăhúi

Intrare: mătăhuie
mătăhuie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătăhuie
  • mătăhuia
plural
  • mătăhui
  • mătăhuile
genitiv-dativ singular
  • mătăhui
  • mătăhuii
plural
  • mătăhui
  • mătăhuilor
vocativ singular
plural

mătăhuie

etimologie: