opțiuni
  • info

9 definiții pentru mărit (măritat)

Explicative DEX

MĂRIT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).

MĂRIT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).

mărit2 sn [At: CIHAC, I, 158 / Pl: (nob) ~uri / E: pvb mărita] (Pop) 1 Măritat1 (1). 2 (Îla) De ~ De măritat. 3 (În superstiții; îe) A-și face de ~ A face vrăji, farmece pentru a se mărita.

MĂRIT1 s. n. (Popular) Măritat. Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. ♦ Loc. adj. De mărit = de măritat, în vîrstă potrivită pentru căsătorie. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268.

Ortografice DOOM

mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.

mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.

mărit (măritat, mărire) s. n.

Sinonime

MĂRIT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiș, mire, soț.

mărit s. v. BĂRBAT. CĂSĂTORIE. GINERE. MĂRITAT. MĂRITIȘ. MIRE. SOȚ.

Tezaur

MĂRÍT2 s. n. (Popular) Măritat1. Cf. CIHAC, I, 158. Fețișoară cu părinți, Nu sili să te măriți, Că măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287, cf. TDRG, ALR II 2 679/95. ◊ Loc. adj. De mărit = de măritat, v. m ă r i t a t1. Pețitorii. . . trag mai întîi la un cunoscut sau la un vecin de-a omului cu fata de mărit. MARIAN, NU. 120, cf. BUL. FIL. VII-VIII, 366. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268. De ești fată de mărit, Mă primești tu la pețit? BÎRLEA, B. 110, cf. ALR II/I h 156, ib. MN 110, 2 802/64. (E x p r. ; în superstiții) A-și face de mărit = a face vrăji, farmece pentru a se mărita. Marți seara și sâmbătă seara își fac fetele de mărit pe vale. GOROVEI, CR. 10. - Postverbal de la mărita.

Intrare: mărit (măritat)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărit
  • măritul
  • măritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mărit
  • măritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măritsubstantiv neutru

    • format_quote Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De mărit = (despre fete) bună de măritat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268. DLRLC
    • chat_bubble A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.