14 definiții pentru mărire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărire sf [At: PSALT. 313 / Pl: ~ri / E: mări1] 1 (Dimensional) Extindere, lărgire a unei suprafețe, a unui volum etc. Si: mărit3 (1). 2 (Înv) Mărime (1). 3 (Spc) Operație care constă în realizarea unei copii fotografice pozitive sau a unei fotografii mai mari decât negativul, cu ajutorul aparatului de mărit Si: mărit3 (2). 4 (Îvr; îs) ~ trupului Statură. 5 (Csn) Creștere a numărului, sporire a cantității Si: mărit3 (3). 6 Dezvoltare. 7 Amploare. 8 Punct culminant. 9 (Rar; cu sens calitativ) Lucru important, faptă demnă de reținut. 10 (Înv) Mărime (5). 11 (Înv) Atotputernicie. 12 Ridicare la o situație socială înaltă. 13 Loc de frunte într-o anumită ierarhie socială. 14 Rang. 15 Autoritate. 16 (Ccr; mpl; irn) Persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială Si: cârmuitor, conducător, fruntaș, mărime (8), (Trs) măreață. 17 (îrg; cu aps sau ppr) Mărie1 (5). 18 Grandoare. 19 Glorie. 20 Faimă. 21 (Bis) Slavă. 22 (Îlv) A da (sau a face) ~ (cuiva) A preamări. 23 (Îvp) Mândrie.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit3. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări; creștere în dimensiuni, sporire, majorare numerică (sau cantitativă). ♦ Operație de obținere a unei copii fotografice pozitive mai mare decît negativul, cu ajutorul unui aparat special. ♦ Reprezentarea la o scară mai mare a unui desen, a unui plan sau a unei hărți. ♦ (Fiz.) Raport între o dimensiune liniară a unei imagini produse de un sistem optic și dimensiunea liniară corespunzătoare a obiectului respectiv. 2. Fig. Glorie, măreție, splendoare, grandoare, strălucire. O, eroi, care-n trecutul de măriri vă adumbriseți! EMINESCU, O. I 149. Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. A. 72. Armata Moldovei, în zilele măririi sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, O. I 118. ♦ Putere, tărie, autoritate. Bietul domn! Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. (Ieșit din uz; în legătură cu un adjectiv posesiv) Termen de reverență pentru domnitori, înalții demnitari etc.; mărie. V. înălțime. Această ambasadă fu vesel primită de mărirea-sa. BĂLCESCU, O. II 266

mărire f. 1. acțiunea de a (se) mări: mărirea averii; 2. mijloc de a (se) mări;. 3. demnități, onoruri: împins de pofta măririi AL.; 4. fig. mândrie; apoi cu mărire astfel le vorbește BOL.; 5. glorie: mărire ție, Doamne!

măríre f. (d. măresc). Acțiunea de a saŭ de a se mări: mărirea veniturilor. Glorie, demnitățĭ, onorurĭ: pofta de mărire. Rar. Mîndrie. Mărire ție Doamne! Fiĭ lăudat (glorios), Doamne! (Te deum laudamus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríri

măríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÍRE s. v. aroganță, dimensiune, domnie, fală, fudulie, infatuare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, mărie, mărime, măsură, mândrie, orgoliu, proporție, semeție, trufie, vanitate.

MĂRÍRE s., interj. 1. s. v. creștere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 7. s. v. înmulțire. 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) mărire unghiulară = grosisment, putere măritoare unghiulară. 14. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamărire. 22. interj. osana.

mărire s. v. AROGANȚĂ. DIMENSIUNE. DOMNIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNĂLȚIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂRIE. MĂRIME. MĂSURĂ. MÎNDRIE. ORGOLIU. PROPORȚIE. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

MĂRIRE s., interj. 1. s. creștere, dezvoltare. (Procesul de ~ a unei ființe.) 2. s. creștere, extindere, lărgire, sporire. (~ suprafețelor cultivate.) 3. s. dilatare, lărgire. (~ unui conduct anatomic.) 4. s. bulbucare, căscare, holbare, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.) 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 7. s. (MAT.) înmulțire. (~ unui număr de zece ori.) 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. creștere, majorare, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 12. s. amplificare, intensificare, întărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 13. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 14. s. creștere, intensificare, întărire, întețire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 15. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 16. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 17. s. elogiere, glorificare, lăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 18. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. 19. s. glorie, grandoare, măreție, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 20. s. binecuvîntare, glorificare, laudă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 21. interj. osana!, slavă! (~ ție, Doamne!)

Mărire ≠ cădere, micșorare, reducere, scădere


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărire, creșterea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca rezultat al cromatizării*. Cvarta* mărită este singurul interval mărit natural care poate exista și in modurile diatonice*; v. triton.

Intrare: mărire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărire
  • mărirea
plural
  • măriri
  • măririle
genitiv-dativ singular
  • măriri
  • măririi
plural
  • măriri
  • măririlor
vocativ singular
plural