10 definiții pentru măricel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare1 + suf. -icel.Măricică: cu schimbare de suf.

măricel, ~ea a [At: GOLESCU, Î. 12 / Pl: ~ei, ~ele / E: mare1 + -icel] 1-36 (Șhp) (Destul de) mare1 (1, 14-21, 24-26, 36, 39-41, 45-46) Si: măricică (1-36), măricuță (1-36), măruț (1-36). 37 (Fam; gmț; se spune cuiva care strănută) Sănătate!

MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare1 + suf. -icel, -icică.

MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Diminutiv al lui mare. 1. v. mare (1). Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I 223. Oraș măricel, cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 31. Luceau stele mărunțele... Mai în jos mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. 2. v. mare (2). Sînt cîștiguri mari?Măricele. CARAGIALE, O. I 349. 3. v. mare (5). Copiii măricei părăseau scurteica bunichii. DELAVRANCEA, S. 217. Sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377

măricél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mare). Fam. Cam mare, destul de mare, puțin maĭ mare: copiiĭ s’aŭ făcut măriceĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măricél (rar) adj. m., pl. măricéi; f. măricícă/măriceá, pl. măricéle

măricél adj. m., pl. măricéi; f. sg. măricícă/măriceá, pl. măricéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRICÉL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. v. crescut.

MĂRICEL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, mărișor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetițe mai ~.)

Intrare: măricel
măricel adjectiv
adjectiv (A73)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măricel
  • măricelul
  • măricelu‑
  • măricea
  • mărici
  • măriceaua
  • măricica
plural
  • măricei
  • măriceii
  • măricele
  • măricelele
genitiv-dativ singular
  • măricel
  • măricelului
  • măricele
  • măricelei
plural
  • măricei
  • măriceilor
  • măricele
  • măricelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măricel

  • 1. Diminutiv al lui mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărișor 6 exemple
    exemple
    • Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I 223.
      surse: DLRLC
    • Oraș măricel, cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 31.
      surse: DLRLC
    • Luceau stele mărunțele... Mai în jos mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512.
      surse: DLRLC
    • Sînt cîștiguri mari? – Măricele. CARAGIALE, O. I 349.
      surse: DLRLC
    • Copiii măricei părăseau scurteica bunichii. DELAVRANCEA, S. 217.
      surse: DLRLC
    • Sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mare + sufix -icel, -icică.
    surse: DEX '98