măricel, -ea adj. 1 (despre copii sau despre pui de animale) crescut², dezvoltat, măricică, mărișor, <pop. și fam.> săltat², <înv. și reg.> dezvolbat, <reg.> măricuț, măruț, toitan, <fig.> răsărit¹. Cățeii măricei pot fi dați spre adopție. 2 măricică, mărișor, <pop.> mărel, <reg.> măricut, măruț. Paltonul îi este cam măricel. Distanța până la școală este destul de măricea.