Definiția cu ID-ul 1255059:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r e1; destul de mare. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. 1. (Indică dimensiunea) Cf. m a r e1 (I). Oraș măricel cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 12. Se găsesc. . . sicrie mici cît o cutie de pantofi și sicrie ceva mai măricele. STANCU, D. 378. Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I, 223. Luceau stele mărunțele. . . Mai în jos mai măricele. JARNIK-BÎRSEANU, D. 512. Pune cînepă Ca să crească măricea, Să treacă coasa prin ea. HODOȘ, P. P. 52. ◊ (Cu sens augmentativ) La treizeci de ani țineam cu arendă o moșioară de peste cinci sute de pogoane în Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut cîteva și mai măricele prin mînă. REBREANU, R. I, 14. 2. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Cf. m a r e1 (II). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Îl crescu el acolo pînă se făcu măricel. ISPIRESCU, L. 190, cf. 122. Copii măricei părăseau scurteica bunichei. DELAVRANCEA, S. 218. Îți mai aduci aminte de 1907?îmi aduc. Eram măricel. STANCU, D. 382. Ba, sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377. După ce mă făcui mai măricică. . . putui să alerg de colo pînă colo. POPESCU, B. II, 39. L-am crescut și-acum, de cînd a apucat măricel, ni-e de mare trebuință la turmă. RETEGANUL, P. I, 15. Culcă-mi-te mititel Și te scoală măricel. ANT. LIT. POP. I, 154. ♦ Care este mai (sau cel mai) în vîrstă. li ceru să-i dea dintr-înșii pe copilul măricel. PANN, P. V. II, 58/9. 3. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Cf. m a r e1 (IV 2). Sînt cîștiguri mari?Măricele. CARAGIALE, M. 41. – Pl.: măricei, -cele. – Și: (cu schimbare de suf.) măricică adj. – Mare1 + suf. -icel.Măriccă: cu schimbare de suf.