19 definiții pentru mâzgăli zmângăli zmingăli smângăli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâzgăli vt [At: BĂRAC, ap. TDRG / V: (reg) măz~, ~gâli, zmângăli / S și: măsgăli / Pzi: ~lesc / E: mâzgă + -ăli] 1-2 A murdări (1, 3). 3 Pex (Reg) A spăla prost, fără a îndepărta murdăria Si: a mozoli. 4 (Trs) A murui1 (1) cu pământ. 5 A scrie, a desena sau a picta urât, neîndemânatic, murdărind hârtia, pânza etc. Si: a mânji (4). 6 (Pgn; dep) A scrie. 7 (Pgn; dep) A desena. 8 (Pgn; dep) A picta.

MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

A MÂZGĂLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A umple de murdărie; a murdări; a păta; a mânji. 2) A scrie urât și murdar. 3) A desena sau a scrie neglijent. 2. intranz. fig. fam. A crea ceva fără talent și fără inspirație. /mâzgă + suf. ~ăli

măzgăli v vz mâzgăli

mârgâli v vz mâzgăli

ZMÂNGĂLÍ vb. IV v. mâzgăli.

ZMÂNGĂLÍ vb. IV v. mâzgăli.

MÎZGĂLÍ, mîzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urît și murdar, a desena sau a picta ceva neîndemînatic, neglijent, mînjind hîrtia sau pînza. Chirilă își scotea carnetul unsuros din buzunar, mîzgtlea în el ceva, apoi îngîna încet. DUNĂREANU, N. 13. ♦ Fig. A scrie, a compune ceva neîndemînatic, fără pricepere, fără talent. Ai mîzgălit și tu trei articole de gazetă. CAMIL PETRESCU, T. II 24. 2. A murdări, a păta, a mînji. Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, mîzgălit de cocă și făină. ARGHEZI, P. T. 118. Mîzgălesc păreții. EMINESCU, N. 118. – Variantă: smîngălí (BOGZA, C. O. 340) vb. IV.

SMÎNGĂLÍ vb. IV v. mîzgăli.

ZMÂNGĂLÍ vb. IV. v. mâzgăli.

măzgălì v. a mânji, mai ales hârtia. [Compromis între mâzgă și mânzăli].

smângălì v. a măzgăli. [Alterațiune din mâzgălì].

mîzgălésc v. tr. (rudă cu rut. mazgulĭáti, a mîzgăli, d. mázati, a șterge, a unge. V. mînjesc. Cp. și cu ngr. mazalízo scrobesc, ung. mozgolódni, a se fîțîi, și rom. bîrcîĭ, „rătăcesc” și „mîzgălesc”). Vest. Bîrcîĭ, feștelesc (cu cerneală saŭ cu creĭonu). – Și măzgălesc, mîzgîlesc, zmîngălesc și bîzgîlesc. Și mozgolesc (Năsăud).

zmingălésc, V. mîzgălesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă

mâzgălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâzgăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂZGĂLÍ vb. 1. (rar) a mânji. (~ hârtia.) 2. (reg.) a tămânji. (~ un portret.)

MÎZGĂLI vb. 1. (rar) a mînji. (~ hîrtia.) 2. (reg.) a tămînji. (~ un portret.)

Intrare: mâzgăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâzgăli
  • mâzgălire
  • mâzgălit
  • mâzgălitu‑
  • mâzgălind
  • mâzgălindu‑
singular plural
  • mâzgălește
  • mâzgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâzgălesc
(să)
  • mâzgălesc
  • mâzgăleam
  • mâzgălii
  • mâzgălisem
a II-a (tu)
  • mâzgălești
(să)
  • mâzgălești
  • mâzgăleai
  • mâzgăliși
  • mâzgăliseși
a III-a (el, ea)
  • mâzgălește
(să)
  • mâzgălească
  • mâzgălea
  • mâzgăli
  • mâzgălise
plural I (noi)
  • mâzgălim
(să)
  • mâzgălim
  • mâzgăleam
  • mâzgălirăm
  • mâzgăliserăm
  • mâzgălisem
a II-a (voi)
  • mâzgăliți
(să)
  • mâzgăliți
  • mâzgăleați
  • mâzgălirăți
  • mâzgăliserăți
  • mâzgăliseți
a III-a (ei, ele)
  • mâzgălesc
(să)
  • mâzgălească
  • mâzgăleau
  • mâzgăli
  • mâzgăliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmângăli
  • zmângălire
  • zmângălit
  • zmângălitu‑
  • zmângălind
  • zmângălindu‑
singular plural
  • zmângălește
  • zmângăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmângălesc
(să)
  • zmângălesc
  • zmângăleam
  • zmângălii
  • zmângălisem
a II-a (tu)
  • zmângălești
(să)
  • zmângălești
  • zmângăleai
  • zmângăliși
  • zmângăliseși
a III-a (el, ea)
  • zmângălește
(să)
  • zmângălească
  • zmângălea
  • zmângăli
  • zmângălise
plural I (noi)
  • zmângălim
(să)
  • zmângălim
  • zmângăleam
  • zmângălirăm
  • zmângăliserăm
  • zmângălisem
a II-a (voi)
  • zmângăliți
(să)
  • zmângăliți
  • zmângăleați
  • zmângălirăți
  • zmângăliserăți
  • zmângăliseți
a III-a (ei, ele)
  • zmângălesc
(să)
  • zmângălească
  • zmângăleau
  • zmângăli
  • zmângăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmingăli
  • zmingălire
  • zmingălit
  • zmingălitu‑
  • zmingălind
  • zmingălindu‑
singular plural
  • zmingălește
  • zmingăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmingălesc
(să)
  • zmingălesc
  • zmingăleam
  • zmingălii
  • zmingălisem
a II-a (tu)
  • zmingălești
(să)
  • zmingălești
  • zmingăleai
  • zmingăliși
  • zmingăliseși
a III-a (el, ea)
  • zmingălește
(să)
  • zmingălească
  • zmingălea
  • zmingăli
  • zmingălise
plural I (noi)
  • zmingălim
(să)
  • zmingălim
  • zmingăleam
  • zmingălirăm
  • zmingăliserăm
  • zmingălisem
a II-a (voi)
  • zmingăliți
(să)
  • zmingăliți
  • zmingăleați
  • zmingălirăți
  • zmingăliserăți
  • zmingăliseți
a III-a (ei, ele)
  • zmingălesc
(să)
  • zmingălească
  • zmingăleau
  • zmingăli
  • zmingăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smângăli
  • smângălire
  • smângălit
  • smângălitu‑
  • smângălind
  • smângălindu‑
singular plural
  • smângălește
  • smângăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smângălesc
(să)
  • smângălesc
  • smângăleam
  • smângălii
  • smângălisem
a II-a (tu)
  • smângălești
(să)
  • smângălești
  • smângăleai
  • smângăliși
  • smângăliseși
a III-a (el, ea)
  • smângălește
(să)
  • smângălească
  • smângălea
  • smângăli
  • smângălise
plural I (noi)
  • smângălim
(să)
  • smângălim
  • smângăleam
  • smângălirăm
  • smângăliserăm
  • smângălisem
a II-a (voi)
  • smângăliți
(să)
  • smângăliți
  • smângăleați
  • smângălirăți
  • smângăliserăți
  • smângăliseți
a III-a (ei, ele)
  • smângălesc
(să)
  • smângălească
  • smângăleau
  • smângăli
  • smângăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâzgăli zmângăli zmingăli smângăli

  • 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mânji tămânji un exemplu
    exemple
    • Chirilă își scotea carnetul unsuros din buzunar, mîzgălea în el ceva, apoi îngîna încet. DUNĂREANU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Ai mîzgălit și tu trei articole de gazetă. CAMIL PETRESCU, T. II 24.
        surse: DLRLC
  • 2. A umple de murdărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: murdări mânji păta 2 exemple
    exemple
    • Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, mîzgălit de cocă și făină. ARGHEZI, P. T. 118.
      surse: DLRLC
    • Mîzgălesc păreții. EMINESCU, N. 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mâzgă + sufix -ăli.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX