mâzgăli vb. IV. 1 tr. (compl. indică hârtie, caiete, cărți etc.) <rar> a mânji, <reg.> a măzălui. A mâzgălit câteva foi de hârtie. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales oameni ori părți ale corpului lor) a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) păta, a (se) umple, <înv. și pop.> a (se) unge, a (se) vopsi, <pop.> a (se) tăvăli, <reg.> a (se) breza, a (se) cârcăli, a se corfeli, a se ima, a se imăla, a se imoșa, a (se) împospăia, a (se) mozoli, a (se) percea, a (se) tămânji. Și-a mâzgălit mâinile cu păcură. Reparând mașina, mecanicul s-a mâzgălit de ulei pe haine. 3 tr. (pop.; deprec.; compl. indică rufe, lucruri etc.) v. Mozoli 4 tr. (a. plast.; fam.; deprec.) v. Picta.