opțiuni
  • info
10 definiții pentru mârșăvi

Explicative DEX

MÂRȘĂVI, mârșăvesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pângări, a spurca. – Din mârșav.

MÂRȘĂVI, mârșăvesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pângări, a spurca. – Din mârșav.

mârșăvi v [At: ANON. CAR. / Pzi: ~vesc / E: mârșav] 1-2 vir (Înv) A (se) vlăgui. 4 vir (Reg) A (se) ticăloși. 5 vt (Reg) A pângări.

Ortografice DOOM

mârșăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mârșăvesc, 3 sg. mârșăvește, imperf. 1 mârșăveam; conj. prez. 1 sg. să mârșăvesc, 3 să mârșăvească

mârșăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mârșăvesc, imperf. 3 sg. mârșăvea; conj. prez. 3 să mârșăvească

mârșăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mârșăvesc, imperf. 3 sg. mârșăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. mârșăvească

Sinonime

MÂRȘĂVI vb. v. pângări, profana, slăbi, spurca.

mârșăvi vb. IV. I intr., refl. (în opoz. cu „a se îngrășa”; înv. și reg.; despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Slăbi. II 1 tr. (reg.; compl. indică memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) v. Batjocori. Compromite. Dezonora. Necinsti. Pângări. Profana. 2 intr., refl. (reg.; despre oameni) v. Corupe. Deboșa. Decădea. Deprava. Desfrâna. Destrăbăla. Deșănța. Dezmăța. Perverti. Strica. Vicia.

mîrșăvi vb. v. PÎNGĂRI. PROFANA. SLĂBI. SPURCA.

Arhaisme și regionalisme

MÎRȘĂVI vb. (Ban., Trans. SV) A slăbi. Și trupul mieu mărșevi PSALT. (1651). Mershavesku-mĕ. Macer fio. AC, 353. Etimologie: mîrșav + suf. -i. Vezi și mîrșav. Cf. adevăsi (2), b ă t o g i, nemoști, vitioni, zămorî.

Tezaur

MÎRȘĂVI vb. IV. 1. I n t r a n z. și r e f l. (Învechit) A slăbi. Și trupul mieu mărșevi de grăsime. . . Și pelița me schimbă-se derept untură (a. 1651). JAHRESBER. III, 177, cf. ANON. CAR., lb. Slăbise și se mărșevise atîta de mult, încît mă încredința că petrece foarte rău. GORJAN, IV, 44, cf. PONTBRIANT, D., LM. 2. I n t r a n z. și r e f l. (Regional) A se ticăloși, a decădea, a se strica. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. 3. T r a n z. (Regional) A pîngări, a spurca. Cf. COSTINESCU. Nu-mi mîrșevesc eu mîinile cu. . . tine. PR. DRAM. 199. Cu rușine și cu groază depun aice sceptru sîngeros sub care vă credeați îndrituiți de a păcătui și de a mîrșăvi lumina cerească. I. NEGRUZZI, S. V, 338. Acum, ce valoare aveau codurile, regulamentele și legile ? . . . De la începutul campaniei, acestea erau mîrșăvite sub picioarele comandamentelor. CAMILAR, N. I, 152. – Prez. ind.: mîrșăvesc. – V. mîrșav.

Intrare: mârșăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mârșăvi
  • mârșăvire
  • mârșăvit
  • mârșăvitu‑
  • mârșăvind
  • mârșăvindu‑
 singular plural
  • mârșăvește
  • mârșăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mârșăvesc
 (să)
  • mârșăvesc
  • mârșăveam
  • mârșăvii
  • mârșăvisem
a II-a (tu)
  • mârșăvești
 (să)
  • mârșăvești
  • mârșăveai
  • mârșăviși
  • mârșăviseși
a III-a (el, ea)
  • mârșăvește
 (să)
  • mârșăvească
  • mârșăvea
  • mârșăvi
  • mârșăvise
plural I (noi)
  • mârșăvim
 (să)
  • mârșăvim
  • mârșăveam
  • mârșăvirăm
  • mârșăviserăm
  • mârșăvisem
a II-a (voi)
  • mârșăviți
 (să)
  • mârșăviți
  • mârșăveați
  • mârșăvirăți
  • mârșăviserăți
  • mârșăviseți
a III-a (ei, ele)
  • mârșăvesc
 (să)
  • mârșăvească
  • mârșăveau
  • mârșăviră
  • mârșăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mârșăvi, mârșăvescverb

etimologie:
  • mârșav DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.