15 definiții pentru mânjeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânjea sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~nzală, mun~ / Pl: ~eli / E: mânji + -eală] 1 Mânjire (1). 2 (Rar; ccr) Murdărie (2). 3 (Reg) Amestec de lut și balegă cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4 (Trs) Un fel de aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cânepă, ca să nu se rupă, să nu se scămoșeze și să se răsucescă mai bine Si: mânjitură (3). 5 (Reg) Unsoare cu care se ung cămășile sau alte obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor Vz ursuc. 6 (Reg) Porțiune de pânză țesută, cuprinsă între spată și sulul de dinapoi al războiului. 7 (Mol) Mămăligă foarte moale, ca terciul Si: mănjăluță (1).

MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de balegă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.

MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.

mânjeală f. 1. lucrarea de a mânji; 2. Mold. mânzală.

mujea sf vz mânjeală

MÎNJEÁLĂ, mînjeli, s. f. 1. Murdărie. 2. Amestec de lut și balegă cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a le tencui și vărui. 3. Un fel de aluat făcut din sămînță de in sau din tărîțe, cu care se unge urzeala de cînepă, ca să nu se rupă firele la țesut. Stativi, tort, spată și mînjeală. DRĂGHICI, R. 77.

mînjálă f., pl. ca și mînzală, tînjală. Trans. Substanță cu care se mînjește (se zugrăvește, se văruĭește).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl. mânjéli

mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl. mânjéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNJEÁLĂ s. v. jeg, mânjire, murdărie, murdărire, necurățenie, pătare, scrobeală.

mînjea s. v. JEG. MÎNJIRE. MURDĂRIE. MURDĂRIRE. NECURĂȚENIE. PĂTARE. SCROBEALĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânjeálă, mânjeli, s.f. – Terci din făină de mălai pentru uns firele de cânepă în timpul țesutului (Grad, 2000). – Din mânji (< sl. mazati) + suf. -eală (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mânjeală, mânjeli s. f. v. mangă.

Intrare: mânjeală
mânjeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjea
  • mânjeala
plural
  • mânjeli
  • mânjelile
genitiv-dativ singular
  • mânjeli
  • mânjelii
plural
  • mânjeli
  • mânjelilor
vocativ singular
plural