MÎNJEÁLĂ s. f. (Cea mai veche atestare datează din jurul anului 1700, cf. ANON. CAR.) I. 1. Mînjire. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Rar; concretizat) Murdărie. Curățiră hainele de toată Mînjala lor. MURNU, O. 100, cf. MAT. FOLK. 1210. II. 1. (Regional) Amestec de lut și baligă cu care se ung casele țărănești de lemn (înainte de a se tencui și vărui). Cf. LB, LM, TDRG, SCRIBAN, D. Dar casa săracului In afară-i cu mînjală, Dinlăuntru-i cu ticneală ! JARNIK-BÎRSEANU, D. 275. 2. (Regional, mai ales Transilv.) Un fel de aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărîțe de grîu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cînepă, ca să nu se rupă, să nu se scămoșeze și să se răsucească mai bine; (regional) mînjitură. V. c i r. Cf. LB, PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M. Natra pînzei de cîlț (cînepă) se unge cu mînjeală, ca să nu se flocoșeze și să se rupă. DAMÉ, T. 135, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CADE. Părțile războiului sînt: „sloboziloru”; „picioarele” . . . Accesorii: „peria” și „mînjala”. PRIBEAGUL, P. R. 95, cf. H IX 87, XVII 98. De-ar fi lelea ca și fala Nu ș-ar țese pînza veara, Că ș-ar țes-o primăveara, C-atunci nu pute mînjala. RETEGANUL, TR. 186, cf. REV. CRIT. III, 159. Te-ai suit în pod cu teara Ți-a mîncat mîța mînjala. MARIAN, SA. 97. Tărițele nu se zvîrl, ci se fac cu ele multe alte lucruri: . . . ferte cu urzici și huște se face mînjală, cu care se ung natrele de la pînza de cîlț (cînepă) ca să nu se scămoșeze firele de tort. ȘEZ. V, 4, cf. 105, VI, 65, VII, 182. De-ai fi lele, cum ți-i fala, Nu ț-ai țese pînza vara, Să-ți umple viermii mînjala. ib. XX, 47, cf. com. din FRATA-CLUJ și din LUPȘA-CÎMPENI, PAȘCA, GL., CHEST. VIII 18/13, ALRT II 17, 112, CV 1951, nr. , 46, A I 22, 24, III 2, V 14, 15, 16, 18, 31, VI 9, 26, LEXIC REG. 20, 92, MAT. DIALECT, I, 25, 261. 3. (Regional) Unsoare cu care se ung cămășile sau alte obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor. V. u r s u c. Hainele mînjite (unse) cu urșuc, spălîndu-le, se fac cu mult mai frumoase decît cu altă mînjală. PRECUP, P. 21. 4. (Regional) Porțiunea de pînză țesută cuprinsă între spată și sulul de dinapoi al războiului (Valea de Jos-Vașcău). A I 26. 5. (Prin sudul Mold.) Mămăligă foarte moale, ca terciul. Cf. PAMFILE, J. II, 153, BUL. FIL. 289. – Pl.: mînjéli. – Și: (regional) mînzálă (BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., REV. CRIT.159, PAȘCA, GL., BUL. FIL. II, 289, com. din FRATA-CLUJ, CHEST. VIII 18/13, A III 2, LEXIC REG. 92, MAT. DIALECT, I, 261), mujeálă (CV 1951, nr. 3, 46, A I 26, LEXIC REG. 20) s. f. – Mînji + suf. -eală.