14 definiții pentru mânecat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNECÁT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.

mânecat1 sn [At: BARCIANU / V: ~nic~ / Pl: ~uri / E: mâneca] 1 (Înv) Mânecare (1). 2 (Îrg) Zori ai zilei. 3 (Îvr) Dimineață. 4 (Reg) Utrenie.

MÂNECÁT s. n. Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.

MÂNECÁT n. 1) v. A MÂNECA. 2) Zorii zilei. * Pe (la) ~e dimineața foarte devreme. /v. a mâneca

mânecat n. 1. serviciu divin public de dimineață; 2. pe mânecate, tare de dimineață.

MÎNECÁT s. n. Faptul de a mîneca. ◊ (Mai ales în loc. adv.) De (sau la, pe, cu etc.) mînecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. Avuse grijă, de mînecate, să-i pună dinainte un alt maldăr de iarbă proaspătă și înflorită. HOGAȘ, M. N. 150. Te-ai pornit prea cu mînecate. SBIERA, P. 240. A doua zi, de mînecate, își chemă copiii. ISPIRESCU, L. 211. – Formă gramaticală: (în loc. adv.) mînecate.

mî́nec, a v. intr. (lat. mánico, -áre, a sosi dimineață. V. mîne). Vechĭ. Mă scol dimineața: cine mînecă de dimineață, izbutește maĭ mult în pĭață (Pan); cine mînecă, nu întunecă (nu-l apucă noaptea pe drum). Azĭ. Pe mînecate, des-de-dimineață, în zorĭ, înainte de cîntătorĭ. De mînecate, de dimineață de tot: a porni de mînecate. – Și demînecate: de demînecate începură a sosi țăraniĭ (CL. 1910, Dec. 1112) demînecate pînă în seară (VR. 1912, 10, 53). – Cjb. dă și un subst n. mînec, zorĭ: a porni de mînec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânecát s. n., pl. mânecáte (în loc. de ~, la ~, pe ~)

!mânecáte (de/în/la/pe ~) (pop.) loc. adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mânecat (s.n.)
mânecat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânecat
  • mânecatul
  • mânecatu‑
plural
  • mânecate
  • mânecatele
genitiv-dativ singular
  • mânecat
  • mânecatului
plural
  • mânecate
  • mânecatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânecat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) mâneca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânecare
    • 1.1. Zorii zilei.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. locuțiune adverbială De (sau la, pe, în, cu etc.) mânecate = foarte de dimineață.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dis-de-dimineață attach_file 3 exemple
        exemple
        • Avuse grijă, de mînecate, să-i pună dinainte un alt maldăr de iarbă proaspătă și înflorită. HOGAȘ, M. N. 150.
          surse: DLRLC
        • Te-ai pornit prea cu mînecate. SBIERA, P. 240.
          surse: DLRLC
        • A doua zi, de mînecate, își chemă copiii. ISPIRESCU, L. 211.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mâneca
    surse: DEX '98 DEX '09