opțiuni
  • info

14 definiții pentru lărmui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.

lărmui [At: ȘINCAI, HR. I, 316/15 / Pzi: 6 ~esc / E: larmă + -ui] 1 vt (Îvr) A alarma. 2 vr (Îvr) A se răzvrăti. 3 vi A face zgomot mare. 4 vi (D. spații; udp „de”) A răsuna.

LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.

LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, zgomot mare. Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.

A LĂRMUI ~iesc intranz. A face larmă, gălăgie mare. /larmă + suf. ~ui

lărmuì v. a face larmă.

lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, 3 sg. lărmuiește, imperf. 1 lărmuiam; conj. prez. 1 sg. să lărmuiesc, 3 să lărmuiască

lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, imperf. 3 sg. lărmuia; conj. prez. 3 să lărmuiască

lărmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, imperf. 3 sg. lărmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lărmuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂRMUI vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)

LĂRMUI vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

LĂRMUI vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)

lărmui vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

Intrare: lărmui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lărmui
  • lărmuire
  • lărmuit
  • lărmuitu‑
  • lărmuind
  • lărmuindu‑
 singular plural
  • lărmuiește
  • lărmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lărmuiesc
 (să)
  • lărmuiesc
  • lărmuiam
  • lărmuii
  • lărmuisem
a II-a (tu)
  • lărmuiești
 (să)
  • lărmuiești
  • lărmuiai
  • lărmuiși
  • lărmuiseși
a III-a (el, ea)
  • lărmuiește
 (să)
  • lărmuiască
  • lărmuia
  • lărmui
  • lărmuise
plural I (noi)
  • lărmuim
 (să)
  • lărmuim
  • lărmuiam
  • lărmuirăm
  • lărmuiserăm
  • lărmuisem
a II-a (voi)
  • lărmuiți
 (să)
  • lărmuiți
  • lărmuiați
  • lărmuirăți
  • lărmuiserăți
  • lărmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lărmuiesc
 (să)
  • lărmuiască
  • lărmuiau
  • lărmuiră
  • lărmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lărmui, lărmuiescverb

  • 1. învechit popular A face larmă, a produce zgomot mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hălălăi loloti
    • format_quote Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. DLRLC
    • format_quote În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. DLRLC
    • format_quote Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46. DLRLC
etimologie:
  • Larmă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.