5 definiții pentru hălălăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălălăire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 25 / Pl: ~ri / E: hălălăi] 1 Vorbire simultană cu voce tare a mai multor persoane Si: hălălăit (1). 2 Zgomot mare Si: hălălăit (2).

HĂLĂLĂI, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.

A HĂLĂLĂI ~iesc intranz. pop. A face gălăgie. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hălălăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiesc, imperf. 3 sg. hălălăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hălălăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: hălălăire
hălălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălălăire
  • hălălăirea
plural
  • hălălăiri
  • hălălăirile
genitiv-dativ singular
  • hălălăiri
  • hălălăirii
plural
  • hălălăiri
  • hălălăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hălălăi, hălălăiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.