dexonline

info

8 definiții pentru lăcătui

Explicative DEX

LĂCĂTUI, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – Lacăt + suf. -ui.

lăcătui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: lacăt^[1] + -ui] (Rar) A încuia cu lacătul (1). corectat(ă)

În original, probabil incorect: E: lac. — cata

LĂCĂTUI, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. Notarul și-a lăcătuit prin dulapuri dosarele. GALAN, B. I 174. O magazie lungă... cu porțile mari și grele, lăcătuite. ARDELEANU, D. 102.

lăcătuĭésc v. tr. (d. lacat saŭ ung. lokatolni). Vechĭ. Încuĭ cu lacătu.

Ortografice DOOM

lăcătui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiesc, 3 sg. lăcătuiește, imperf. 1 lăcătuiam; conj. prez. 1 sg. să lăcătuiesc, 3 să lăcătuiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

lăcătui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiesc, imperf. 3 sg. lăcătuia; conj. prez. 3 să lăcătuiască

lăcătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiesc, imperf. 3 sg. lăcătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcătuiască

Regionalisme / arhaisme

lăcătui, lăcătuiesc, vb. IV (reg.) 1. a închide cu lacătul. 2. a-și face locaș.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: lăcătui

lăcătui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lăcătui	lăcătuire	lăcătuit lăcătuitu‑	lăcătuind lăcătuindu‑	singular	plural
		(a) lăcătui	lăcătuire	lăcătuit lăcătuitu‑	lăcătuind lăcătuindu‑	lăcătuiește	lăcătuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lăcătuiesc	(să) lăcătuiesc	lăcătuiam	lăcătuii	lăcătuisem
	a II-a (tu)	lăcătuiești	(să) lăcătuiești	lăcătuiai	lăcătuiși	lăcătuiseși
	a III-a (el, ea)	lăcătuiește	(să) lăcătuiască	lăcătuia	lăcătui	lăcătuise
plural	I (noi)	lăcătuim	(să) lăcătuim	lăcătuiam	lăcătuirăm	lăcătuiserăm lăcătuisem
	a II-a (voi)	lăcătuiți	(să) lăcătuiți	lăcătuiați	lăcătuirăți	lăcătuiserăți lăcătuiseți
	a III-a (ei, ele)	lăcătuiesc	(să) lăcătuiască	lăcătuiau	lăcătuiră	lăcătuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

lăcătui, lăcătuiescverb

1. rar A încuia cu lacătul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Notarul și-a lăcătuit prin dulapuri dosarele. GALAN, B. I 174. DLRLC
- format_quote O magazie lungă... cu porțile mari și grele, lăcătuite. ARDELEANU, D. 102. DLRLC

etimologie:

Lacăt + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

8 definiții pentru lăcătui

Explicative DEX

Ortografice DOOM

Regionalisme / arhaisme

lăcătui, lăcătuiescverb

etimologie:

Exemple de pronunție a termenului „lăcătui”