Definiția cu ID-ul 916584:
Explicative DEX
LĂCĂTUI, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. Notarul și-a lăcătuit prin dulapuri dosarele. GALAN, B. I 174. O magazie lungă... cu porțile mari și grele, lăcătuite. ARDELEANU, D. 102.
Exemple de pronunție a termenului „lăcătui” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1