24 de definiții pentru luni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNI, luni, s. f. Prima zi a săptămânii, care urmează după duminică. ♦ (Adverbial) în timpul zilei de luni; (în forma lunea) în fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).

luni1 vr [At: CORESI, EV. 273 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvr) 1-2 (A fi sau) a deveni lunatic (1).

luni2 [At: CORESI, EV. 16 / V: ~nea / Pl: ~ / E: ml lunae(dies)] 1 sf Primă zi a săptămânii, care urmează după duminică. 2 sf (Pop; îs) Lunea curată Zi de luni2 (1) cu care începe postul Paștelui. 3 sf (Pop; îs) Lunea vaselor Zi de luni2 (1) din prima săptămână a postului Paștelui. 4 sf (Pop; îs) Lunea rătăcită Zi de luni2 (1) dintre sărbătoarea Paștelui și duminica Rusaliilor. 5 sf (Pop; îs) Lunea păstorilor Zi de luni2 (1) după Lăsatul secului de carne. 6 sfs) Lunea Floriilor Zi de luni2 (1) după duminica Floriilor. 7 sfs) Lunea Paștilor (sau lunea săptămânii luminate) Zi de luni2 (1) după duminica Paștelui. 8 sfs) Lunea Patimilor Zi de luni2 (1) din ultima săptămână înainte de Paști. 9 sf (Pop; îe) A ține lunea (sau ~le) A posti în zilele de luni2 (1). 10 av În ziua de luni2 (1) imediat următoare sau precedentă. 11 av (Șîf lunea) Într-o zi de luni2 (1). 12 av (Îaf) În timpul zilei de luni2 (1). 13 av (Îaf) În fiecare luni2 (1).

LUNI s. f. Prima zi a săptămânii, care urmează după duminică. ♦ (Adverbial) în timpul zilei de luni; (în forma lunea) în fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).

LUNI s. f. (Uneori și în forma articulată lunea) Prima zi a săptămînii, care urmează după duminică. Era luni a doua zi de rusalii și oamenii nu prea erau pe la casele lor. CAMIL PETRESCU, O. II 19. Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina, casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor, s-o vînd; căci era tocmea lunea, într-o zi de tîrg. CREANGĂ, A. 56. ♦ (Adverbial, numai în forma articulată) În timpul zilei de luni; în fiecare luni. Unele magazine sînt închise lunea.

LUNI ~ f. Prima zi a săptămânii. [Art. lunea; Monosilabic] /<lat. lunis

Luni f. a doua zi a săptămânei. [Lat. LUNAE (DIES)].

lunĭ f. (lat. lûnis, îld. lunae, a luniĭ [dies, zi], după Martis, Jovis, Veneris, a luĭ Marte, a luĭ Joĭe, a Vineriĭ, Mércurĭ, a luĭ Mercur; it. lunedi, pv. dilun, fr. lundi, sp. lunes). Prima zi a săptămîniĭ, după care vine Marțea. Lunĭ (ca și Marțĭ, Mercurĭ, Joĭ, Vinerĭ, Sîmbătă și Duminica) e o formă adverbială și arată Lunea următoare: eŭ plec Lunĭ; cînd e vorba de o repetițiune, se zice Lunea (Marțea, Mercurea, Joĭa, Vinerea, Sîmbăta, Duminica): ședințele se țin Lunea (maĭ rar Lunile pl.), adică „în fiecare Lunĭ”. Se declină așa: Lunea, Luniĭ, pl. Lunile (Marțea, -țiĭ; Mercurea, -riĭ; Joĭa, Joiĭ; Vinerea, -riĭ; Sîmbăta, Sîmbetei; Duminica, -ciĭ). Fără art. se zice o Lunĭ și, maĭ corect, o Lune (Marțe, Mercure, Joĭe, Vinere, Sîmbătă, Dŭminică): într’o lune, la o sărbătoare (NPl. Ceaur, 70).

LÚNEA adv. În fiecare zi de luni. /<lat. lunis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

luni s. f., art. lunea; pl. luni, art. lunile

luni s. f., art. lúnea; pl. luni, art. lúnile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUNEA CURÁTĂ s. v. spolocanie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

luni s. f. – Prima zi a săptămînii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, în loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Pușcariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lúni, s.f. – Prima zi a săptămânii. ♦ Lunea urâtă, prima zi din prima săptămână a postului mare (de Paști); se postește și se ajună. Se pune cenușă între straturile din grădină, să nu mănânce păsările sămânța (Memoria, 2004: 25). ♦ (mit.) Lunei, sfânt ce patronează ziua de luni: „Luni-e Lunei, / Marț e Macovei” (Papahagi, 1925: 322; Săcel). – Lat. *lunis = lunae dies (Scriban, Șăineanu; DER, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

luni s. f. Prima zi a săptămânii, care urmează după duminică. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice, cinstirii sfinților îngeri, creați înaintea oamenilor ca mijlocitori între ei și Dumnezeu. – Din lat. lunis (= lunae [dies]).

Intrare: luni
substantiv feminin (F146)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luni
  • lunea
plural
  • luni
  • lunile
genitiv-dativ singular
  • luni
  • lunii
plural
  • luni
  • lunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luni, lunisubstantiv feminin

  • 1. Prima zi a săptămânii, care urmează după duminică. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era luni a doua zi de rusalii și oamenii nu prea erau pe la casele lor. CAMIL PETRESCU, O. II 19. DLRLC
    • format_quote Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor, s-o vînd; căci era tocmea lunea, într-o zi de tîrg. CREANGĂ, A. 56. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În timpul zilei de luni. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) adverbial (În forma lunea) În fiecare luni. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Unele magazine sunt închise lunea. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.3. Lunea curată. Sinonime
      sinonime: spolocanie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.