35 de definiții pentru lodbă / lobdă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÓDBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s. f.] – Din ucr. lodva.

LÓDBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s. f.] – Din ucr. lodva.

lodbă sf [At: LB / V: liobă, loabă, loabdă, loadbă, loazbă, lobă, lobdă, lobtă, lodavă, ~dvă, lorbă, losbă, lospă, lotvă, lozbă / Pl: ~be / E: ucr лодва] 1 (Reg) Scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi de copac, cioplită numai cu securea Vz (reg) blană, foastăn. 2 (Reg; rar) Ușă. 3 (Îrg) Pat făcut din țăruși bătuți în pământ, peste care se așezau scânduri. 4 (Îrg; pgn) Pat mic și jos. 5 (Reg) Loc pe cuptor unde dorm, de obicei, copiii. 6 (Reg) Bucată lungă de lemn despicată dintr-un trunchi de copac Vz bârnă, grindă. 7 (Reg) Par. 8 (Reg; îf lobă) Jumătate dintr-un trunchi de fag. 9 (Reg) Bucată de pământ. 10 (Reg) Bulgăre de pământ. 11 (Reg; rar) Bucată de carne. 12 (Reg) Așchie mare desprinsă dintr-un buștean cioplit cu securea. 13 (Reg; îf lospă) Fulg mare de zăpadă.

lodbă f. pl. Mold. despicături mari de lemne: un car încărcat cu lodbe de fag CR. [Rut. LODVA, scândură lată].

lódbă și lózbă f., pl. e (rut. lódva. V. și lobă și cp. cu bujlă, d. vsl. *bydlo). Est. Despicătură dintr’un buștean (ca lemnele de foc lungĭ de un metru). – Și lobdă (Mold. Șez. 36, 11) și lodvă (Bucov. Rev. I. Crg. 5, 126). Și’n vest lozbă (Doĭna, 2-3, 44). V. fache, cărăveĭ.

LÓBDĂ s. f. v. lodbă.

LÓBDĂ, lobde, s. f. (Regional) Bucată de lemn lungă de 1-2 m despicată cu toporul dintr-un trunchi de copac; scîndură groasă făcută din despicătura unui trunchi și cioplită numai cu securea. Boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. SADOVEANU, O. III 448. – Variantă: lódbă (CREANGĂ, A. 82) s. f.

lóbă f., pl. e (var. din lodbă). Ml. Bucată: o lobă de dovleac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lodbă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei; pl. lodbe

lodbă/lobdă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei/lobdei; pl. lodbe/lobde

lódbă/lóbdă s. f., g.-d. art. lódbei/lóbdei; pl. lódbe/lóbde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÓDBĂ s. (reg.) toblă. (~ despicată dintr-un stejar.)

LODBĂ s. (reg.) toblă. (~ despicată dintr-un stejar.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lódbă (lódbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadbă, lodbă, lodvă. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai puțin sigură legătura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lódbă, lodbe, s.f. – (reg.) 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obținute prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lodbele se transportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an (Stoica, Pop, 1984: 47). 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria, 2004-bis: 1.213). – Din ucr. lodva „scândură lată” (Scriban, Șăineanu; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

lódbă, -e, s.f. – 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obținute prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lobdele se transportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an (Stoica, Pop 1984: 47). 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria 2004-bis: 1213), referitor la tehnica aprinderii focului viu. – Din ucr. lodva (Tiktin, Scriban, Candrea, MDA).

Intrare: lodbă / lobdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lodbă
  • lodba
plural
  • lodbe
  • lodbele
genitiv-dativ singular
  • lodbe
  • lodbei
plural
  • lodbe
  • lodbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobdă
  • lobda
plural
  • lobde
  • lobdele
genitiv-dativ singular
  • lobde
  • lobdei
plural
  • lobde
  • lobdelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loa
  • loaba
plural
  • loabe
  • loabele
genitiv-dativ singular
  • loabe
  • loabei
plural
  • loabe
  • loabelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loadbă
  • loadba
plural
  • loadbe
  • loadbele
genitiv-dativ singular
  • loadbe
  • loadbei
plural
  • loadbe
  • loadbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loazbă
  • loazba
plural
  • loazbe
  • loazbele
genitiv-dativ singular
  • loazbe
  • loazbei
plural
  • loazbe
  • loazbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lo
  • loba
plural
  • lobe
  • lobele
genitiv-dativ singular
  • lobe
  • lobei
plural
  • lobe
  • lobelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobtă
  • lobta
plural
  • lobte
  • lobtele
genitiv-dativ singular
  • lobte
  • lobtei
plural
  • lobte
  • lobtelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loda
  • lodava
plural
  • lodave
  • lodavele
genitiv-dativ singular
  • lodave
  • lodavei
plural
  • lodave
  • lodavelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lodvă
  • lodva
plural
  • lodve
  • lodvele
genitiv-dativ singular
  • lodve
  • lodvei
plural
  • lodve
  • lodvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lorbă
  • lorba
plural
  • lorbe
  • lorbele
genitiv-dativ singular
  • lorbe
  • lorbei
plural
  • lorbe
  • lorbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • losbă
  • losba
plural
  • losbe
  • losbele
genitiv-dativ singular
  • losbe
  • losbei
plural
  • losbe
  • losbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lospă
  • lospa
plural
  • lospe
  • lospele
genitiv-dativ singular
  • lospe
  • lospei
plural
  • lospe
  • lospelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotbă
  • lotba
plural
  • lotbe
  • lotbele
genitiv-dativ singular
  • lotbe
  • lotbei
plural
  • lotbe
  • lotbelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotvă
  • lotva
plural
  • lotve
  • lotvele
genitiv-dativ singular
  • lotve
  • lotvei
plural
  • lotve
  • lotvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lozbă
  • lozba
plural
  • lozbe
  • lozbele
genitiv-dativ singular
  • lozbe
  • lozbei
plural
  • lozbe
  • lozbelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lodbă, lodbe / lobdă, lobdesubstantiv feminin

  • 1. regional Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: toblă
    • format_quote Boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. SADOVEANU, O. III 448. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.