31 de definiții pentru lipăi lăpăi (2) leopăi lepăi (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lipăi1 [At: VLAHUȚĂ, N. 123 / V: lep~, (reg) lăp~, leop~, lipăni / Pzi: ~esc, lipăi[1] / E: lipa + -ăi] 1-2 vti A produce un zgomot specific, mergând fără încălțăminte sau în papuci. 3-4 vti (Pex) A scoate un sunet caracteristic prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 5-6 vti (Pop) A pălmui (1). 7-8 vi (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A lovi sau) a fi lovit (de) un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a pleoscăi. 9-10 vti (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substanță vâscoasă, producând un anumit zgomot Si: a plescăi, (reg) a plescăni. 11 vi (Reg) A clipi. 12 vt(a) A bea sau a mânca ceva, făcând un zgomot caracteristic cu limba. 13 vi (Rar) A plescăi din buze. 14 vt (Reg; îf lepăi) A cicăli pe cineva. 15 vr (Olt; îf lipăni) A fi lihnit de foame Si: a flămânzi, a hămesi. modificată

  1. În original, greșit tipărit: Pl: ~esc, lipăi LauraGellner

lipăi2[1] i vz lipa corectată

  1. În original greșit accentuat: lipăi LauraGellner

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

LIPĂÍ, lipăiesc și lípăi, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic, mergînd desculț sau în papuci; a cepăi. Piatra lunecă sub pas, maica-n urmă a rămas... Lipăiește bătrînește și în sine-i se gîndește. DEȘLIU, N. 19. Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere. DUMITRIU, N. 242. M-am dus, bădie!... spuse lipăind cu picioarele goale pe scări. C. PETRESCU, A. 24. ◊ Tranz. Vin... la fîntînă, lipăind cu tălpi goale pămîntul înghețat al ulițelor. STANCU, D. 23. A trecut într-o dimineață strada, lipăindu-și papucii pe tălpile goale. PAS, Z. I 84. – Variante: lăpăí (SADOVEANU, O. VI 246), lepăí (SADOVEANU, O. III 199), leopăí (REBREANU, R. I 283) vb. IV.

LIPĂÍ, lipăiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci. 2. Intranz. (Despre câini) A bea apa cu zgomot. [Prez. ind. și: lípăi.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Din lipa.

A LIPĂÍ lípăi intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic, mergând desculț sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba, înghițind hrana sau un lichid. /Onomat.

lipăì v. a face un sgomot târând încălțămintea. [Onomatopee din lipa-lipa! ce imită sgomotul papucilor la umblat].

lípăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și leopăĭ). Merg izbind papuciĭ de călcîĭ orĭ pleoscăind talpa goală pe pămînt: venea lipăind cu picĭoarele goale (J. Bt. Dat. uĭt. 98). – Și le-: venea lepăind cu picĭoarele desculțe (Sadov. VR. 1911, 3, 325).

LĂPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LEOPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LEPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LĂPĂÍ1, lắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A bea sau a mînca un aliment lichid, luînd cu limba și făcînd un zgomot caracteristic. Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie. CARAGIALE, O. II 268.

LĂPĂÍ2, pers. 3 lăpăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a mânca un aliment lichid făcând un zgomot caracteristic cu limba. – Bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie”.

LĂPĂÍ1 vb. IV. v. lipăí.

LEOPĂÍ vb. IV. v. lipăí.

LEPĂÍ vb. IV. v. lipăí.

lăpăì v. a linge (vorbind de câini). [Onomatopee: lap! lap!].

leópăĭ saŭ leórbăĭ și -ĭésc, a (eo dift.) v. intr. (d. leop și leorbă. V. lipăĭ). Mold. Fam. Flecăresc, lehăĭesc, vorbesc prea mult.

lépăĭ și -ĭésc, V. lipăĭ.

lípa-lípa și lípaĭ-lípaĭ, interj. care arată huĭetu papucilor cînd se izbesc de călcîĭ în mers orĭ al siteĭ cînd cernĭ. – Pin Munt. și lipăĭ-lipăĭ (acc. pe ăĭ). – V. cleap-cleap, tipa-tipa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lipăí (a ~) vb., ind. prez. 3 lípăie, imperf. 3 sg. lipăiá; conj. prez. 3 să lípăie

lipăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. lípăi / lipăiésc, imperf. 3 sg. lipăiá

lipăi (ind. prez. 1 sg. lipăi, 3 sg. și pl. lipăie)

lăpăesc, -păe 3, -păiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIPĂÍ vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. (~ când merge.)

LIPĂI vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. (~ cînd merge.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lăpăí, lăpăiesc, vb. intranz. – A bea, a mânca zgomotos. – Formă onomatopeică (Șăineanu); din bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie” (DLRM); var. a lui lipăi (< lipa + suf. -ăi), cf. bg. lapam (DEX, MDA).

Intrare: lipăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipăi
  • lipăire
  • lipăit
  • lipăitu‑
  • lipăind
  • lipăindu‑
singular plural
  • lipăie
  • lipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipăi
(să)
  • lipăi
  • lipăiam
  • lipăii
  • lipăisem
a II-a (tu)
  • lipăi
(să)
  • lipăi
  • lipăiai
  • lipăiși
  • lipăiseși
a III-a (el, ea)
  • lipăie
(să)
  • lipăie
  • lipăia
  • lipăi
  • lipăise
plural I (noi)
  • lipăim
(să)
  • lipăim
  • lipăiam
  • lipăirăm
  • lipăiserăm
  • lipăisem
a II-a (voi)
  • lipăiți
(să)
  • lipăiți
  • lipăiați
  • lipăirăți
  • lipăiserăți
  • lipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipăie
(să)
  • lipăie
  • lipăiau
  • lipăi
  • lipăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpăi
  • lăpăire
  • lăpăit
  • lăpăitu‑
  • lăpăind
  • lăpăindu‑
singular plural
  • lăpăiește
  • lăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăpăiesc
(să)
  • lăpăiesc
  • lăpăiam
  • lăpăii
  • lăpăisem
a II-a (tu)
  • lăpăiești
(să)
  • lăpăiești
  • lăpăiai
  • lăpăiși
  • lăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăpăiește
(să)
  • lăpăiască
  • lăpăia
  • lăpăi
  • lăpăise
plural I (noi)
  • lăpăim
(să)
  • lăpăim
  • lăpăiam
  • lăpăirăm
  • lăpăiserăm
  • lăpăisem
a II-a (voi)
  • lăpăiți
(să)
  • lăpăiți
  • lăpăiați
  • lăpăirăți
  • lăpăiserăți
  • lăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăpăiesc
(să)
  • lăpăiască
  • lăpăiau
  • lăpăi
  • lăpăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leopăi
  • leopăire
  • leopăit
  • leopăitu‑
  • leopăind
  • leopăindu‑
singular plural
  • leopăiește
  • leopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leopăiesc
(să)
  • leopăiesc
  • leopăiam
  • leopăii
  • leopăisem
a II-a (tu)
  • leopăiești
(să)
  • leopăiești
  • leopăiai
  • leopăiși
  • leopăiseși
a III-a (el, ea)
  • leopăiește
(să)
  • leopăiască
  • leopăia
  • leopăi
  • leopăise
plural I (noi)
  • leopăim
(să)
  • leopăim
  • leopăiam
  • leopăirăm
  • leopăiserăm
  • leopăisem
a II-a (voi)
  • leopăiți
(să)
  • leopăiți
  • leopăiați
  • leopăirăți
  • leopăiserăți
  • leopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • leopăiesc
(să)
  • leopăiască
  • leopăiau
  • leopăi
  • leopăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepăi
  • lepăire
  • lepăit
  • lepăitu‑
  • lepăind
  • lepăindu‑
singular plural
  • lepăiește
  • lepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepăiesc
(să)
  • lepăiesc
  • lepăiam
  • lepăii
  • lepăisem
a II-a (tu)
  • lepăiești
(să)
  • lepăiești
  • lepăiai
  • lepăiși
  • lepăiseși
a III-a (el, ea)
  • lepăiește
(să)
  • lepăiască
  • lepăia
  • lepăi
  • lepăise
plural I (noi)
  • lepăim
(să)
  • lepăim
  • lepăiam
  • lepăirăm
  • lepăiserăm
  • lepăisem
a II-a (voi)
  • lepăiți
(să)
  • lepăiți
  • lepăiați
  • lepăirăți
  • lepăiserăți
  • lepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepăiesc
(să)
  • lepăiască
  • lepăiau
  • lepăi
  • lepăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepăi
  • lepăire
  • lepăit
  • lepăitu‑
  • lepăind
  • lepăindu‑
singular plural
  • lepăie
  • lepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepăi
(să)
  • lepăi
  • lepăiam
  • lepăii
  • lepăisem
a II-a (tu)
  • lepăi
(să)
  • lepăi
  • lepăiai
  • lepăiși
  • lepăiseși
a III-a (el, ea)
  • lepăie
(să)
  • lepăie
  • lepăia
  • lepăi
  • lepăise
plural I (noi)
  • lepăim
(să)
  • lepăim
  • lepăiam
  • lepăirăm
  • lepăiserăm
  • lepăisem
a II-a (voi)
  • lepăiți
(să)
  • lepăiți
  • lepăiați
  • lepăirăți
  • lepăiserăți
  • lepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepăie
(să)
  • lepăie
  • lepăiau
  • lepăi
  • lepăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpăi
  • lăpăire
  • lăpăit
  • lăpăitu‑
  • lăpăind
  • lăpăindu‑
singular plural
  • lăpăie
  • lăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăpăi
(să)
  • lăpăi
  • lăpăiam
  • lăpăii
  • lăpăisem
a II-a (tu)
  • lăpăi
(să)
  • lăpăi
  • lăpăiai
  • lăpăiși
  • lăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăpăie
(să)
  • lăpăie
  • lăpăia
  • lăpăi
  • lăpăise
plural I (noi)
  • lăpăim
(să)
  • lăpăim
  • lăpăiam
  • lăpăirăm
  • lăpăiserăm
  • lăpăisem
a II-a (voi)
  • lăpăiți
(să)
  • lăpăiți
  • lăpăiați
  • lăpăirăți
  • lăpăiserăți
  • lăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăpăie
(să)
  • lăpăie
  • lăpăiau
  • lăpăi
  • lăpăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipăi
  • lipăire
  • lipăit
  • lipăitu‑
  • lipăind
  • lipăindu‑
singular plural
  • lipăiește
  • lipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipăiesc
(să)
  • lipăiesc
  • lipăiam
  • lipăii
  • lipăisem
a II-a (tu)
  • lipăiești
(să)
  • lipăiești
  • lipăiai
  • lipăiși
  • lipăiseși
a III-a (el, ea)
  • lipăiește
(să)
  • lipăiască
  • lipăia
  • lipăi
  • lipăise
plural I (noi)
  • lipăim
(să)
  • lipăim
  • lipăiam
  • lipăirăm
  • lipăiserăm
  • lipăisem
a II-a (voi)
  • lipăiți
(să)
  • lipăiți
  • lipăiați
  • lipăirăți
  • lipăiserăți
  • lipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipăiesc
(să)
  • lipăiască
  • lipăiau
  • lipăi
  • lipăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)