10 definiții pentru liniștire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIȘTÍRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

LINIȘTÍRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

liniștire sf [At: HALIMA, 38 / Pl: ~ri / G-D: ~rii / E: liniști] 1-2 Destindere (fizică sau) psihică Si: alinare, calmare, domolire, liniște, odihnă, relaxare. 3 Stare de echilibru psihic Si: calm, liniște, (înv) odihnă, pace. 4 Stăpânire de sine. 5 (Rar) Satisfacție. 6 (Rar) Ușurare. 7 Scădere în intensitate a fenomenelor naturale, a sunetelor etc. 8 Intrare în stare de acalmie a fenomenelor naturale sau a elementelor naturii Si: calmare, potolire. 9 Încetare a unor controverse, a unor conflicte etc. Si: pacificare, împăcare, ordine, potolire. 10 (Rar) Catharsis. 11 Stare de echilibru social. 12-13 (Spc; bis) Stare a celui care se roagă intens (și efect al acestei rugăciuni) constând din abstragerea din lumea sensibilă și contemplare pură Cf: apatie, isihie, nepătimire. 14 (Îlav) În (cu sau, înv întru) ~ În mod organizat. 15 Stare de armonie între popoare Si: pace. 16 (înv; îls) ~ veșnică Moarte. 17 (Îoc acțiune; îvr) Stare. 18 (Îvr; fon) Înmuiere a unui sunet.

LINIȘTÍRE s. f. (Astăzi rar) Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132. Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. id. O. 75. În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9. ♦ Liniște sufletească, tihnă, pace. Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139. Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liniștíre s. f., g.-d. art. liniștírii; pl. liniștíri

liniștíre s. f., g.-d. art. liniștírii; pl. liniștíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINIȘTÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.

LINIȘTÍRE s. v. acalmie, calm, liniște, pace, tăcere.

LINIȘTIRE s. 1. astîmpărare, calmare, domolire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, domolire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. calmare, domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. domolire, înfrînare, strunire. (~ unui animal.)

liniștire s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. TĂCERE.

Liniștire ≠ agitare, alarmare, ațâțare

Intrare: liniștire
liniștire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniștire
  • liniștirea
plural
  • liniștiri
  • liniștirile
genitiv-dativ singular
  • liniștiri
  • liniștirii
plural
  • liniștiri
  • liniștirilor
vocativ singular
plural

liniștire

  • 1. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei.
    exemple
    • Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132.
      surse: DLRLC
    • Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. ALECSANDRI, O. 75.
      surse: DLRLC
    • În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Liniște sufletească.
      surse: DLRLC sinonime: pace tihnă 2 exemple
      exemple
      • Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139.
        surse: DLRLC
      • Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi liniști
    surse: DEX '98 DEX '09