7 definiții pentru licențiere licențiare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICENȚIÉRE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. licenția.

LICENȚIÉRE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. licenția.

licențiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iare / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: licenția] 1 Eliberare a unor persoane din armată sau subunități militare Si: liberare. 2 Concediere a unor persoane încadrate într-un serviciu. 3 (Iuz) Acordare a licenței1 (14). 4 (Iuz) Depășire a limitelor bunei-cuviințe și ale moralei. 5 (Îdt) Abuzare de libertatea individuală.

LICENȚIÉRE s.f. Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pron. -ți-e-. / < licenția].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

licențiére (rar) (-ți-e-) s. f., g.-d. art. licențiérii; pl. licențiéri

licențiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. licențiérii; pl. licențiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: licențiere
licențiere substantiv feminin
  • silabație: -ți-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licențiere
  • licențierea
plural
  • licențieri
  • licențierile
genitiv-dativ singular
  • licențieri
  • licențierii
plural
  • licențieri
  • licențierilor
vocativ singular
plural
licențiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licențiare
  • licențiarea
plural
  • licențieri
  • licențierile
genitiv-dativ singular
  • licențieri
  • licențierii
plural
  • licențieri
  • licențierilor
vocativ singular
plural

licențiere licențiare

  • 1. rar Acțiunea de a licenția și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN antonime: angajare

etimologie:

  • vezi licenția
    surse: DEX '09 DEX '98 DN