licențiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iare / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: licenția] 1 Eliberare a unor persoane din armată sau subunități militare Si: liberare. 2 Concediere a unor persoane încadrate într-un serviciu. 3 (Iuz) Acordare a licenței¹ (14). 4 (Iuz) Depășire a limitelor bunei-cuviințe și ale moralei. 5 (Îdt) Abuzare de libertatea individuală.