9 definiții pentru leușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leușor1 sm [At: MINEIUL (1776), 138r/10 / P: le-u~ / Pl: ~i, leișori / E: leu1 + -(i)șor] 1-2 (Șhp) Leu1 (1) (mic) Si: leuț1 (1-2), (îvr) leuleț (1-2), (pop) leușcan (1-2).

leușor2 sm [At: (a. 1836) PLR I, 40 / Pl: ~i / E: leu2 + -(u)șor] 1-2 (Șhp) Leu2 (1) (cu valoare mică) Si: leuț2 (1-2). 3-4 (Reg; lpl) Podoabă femeiască (din bani sau) de pietre prețioase.

LEUȘÓR1, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-.Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.

LEUȘÓR2, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-.Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.

LEUȘÓR1, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-.Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.

LEUȘÓR2, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-.Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.

LEUȘÓR, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2. Muncește gol o săptămînă Să vad-un leușor în mînă. COȘBUC, P. II 299. Dimcea... pierde trei sute de leușori. VLAHUȚĂ, O. A. III 160. Ostașii se împărțeau în cruci (= 2000 de oameni) și s-a hotărît ca fiecare cruce să plătească pe an un leușor. BĂLCESCU, O. I 13. – Pronunțat: le-u-. - Pl. și: leișori. (TEODORESCU, P. P. 156).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!leușór (pop.) (le-u-) s. m., pl. leușóri

leușór (mamifer, monedă) s.m., pl. leușóri / leișóri

Intrare: leușor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leușor
  • leușorul
  • leușoru‑
plural
  • leușori
  • leușorii
genitiv-dativ singular
  • leușor
  • leușorului
plural
  • leușori
  • leușorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leușor
  • leușorul
  • leușoru‑
plural
  • leișori
  • leișorii
genitiv-dativ singular
  • leușor
  • leușorului
plural
  • leișori
  • leișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)