18 definiții pentru leu (fin.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leu1 sm [At: COD. VOR2 391 / Pl: lei / E: ml leo] 1 Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu blană scurtă de culoare gălbuie, și cu coamă bogată în jurul capului doar la mascul, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională Si: (tcî) aslan (Panthera leo). 2 (În basme; îs) ~ paraleu Leu (1) mare și cu o putere extraordinară. 3 (Fig; șîs pui de ~) Om curajos, viteaz. 4 (Fig) Om agresiv, rău, crud etc. 5 (Îs) Partea ~lui Cea mai mare parte sau cea mai valoroasă pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași la împărțirea unui bun. 6 (Pgn; îas) Cea mai importantă, cea mai valoroasă parte a unui lucru. 7 Reprezentare plastică a leului (1). 8 (Rel; fig) Diavol. 9 (Rel; fig) lisus Hristos. 10 (Îc) ~-de-mare (sau, înv, ~-marin) Mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, cu coamă asemănătoare cu cea a leului (1), care trăiește pe coastele Americii de Sud Si: otarie (Otaria byronia). 11 (Îc) ~l-furnicilor Insectă răpitoare, cu corpul lung și subțire, asemănătoare cu libelula (Myrmeleon formicarius). 12 (Ast; art.) Constelație din emisfera boreală. 13 A cincea zodie a anului, situată între rac și fecioară, cuprinzând perioada între 23 iulie și 21 august Si: (pop) calul, gavădul (6). 14 Persoană născută în zodia leului (13). 15 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15[1] (Reg; art) Melodie după care se execută dansul leul (15). 16 (Îc) Gura-~lui Planta Anthirrium majus.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: «15» după «15» — LauraGellner

leu2 sm [At: (a. 1651) ap GCR I, 151/6 / Pl: lei / E: cdp tc arslanly, ger Löwen (taler)] 1 (Înv, șîs ~ nou) Unitate monetară în România, egală cu o sută de bani, stabilită prin reforma din 1867. 2 Monedă care reprezintă leul (1) Si: (înv; fam) franc (1). 3 (Șîs ~ vechi) Monedă de argint egală cu 40 de parale, care a circulat în țările române până la reforma din 1867. 4 (Mpl; lsg csc) Bani (2). 5 (Pex) Avere (4).

LEU2, lei, s. m. Unitate bănească oficială a României începând din 1867 și a Republicii Moldova din 1993. – Din leu1 (cu sensul după tc. arslanly).

LEU2, lei, s. m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc1. – Din leu1 (cu sensul după tc. arslanly).

LEU2, lei, s. m. Unitatea monetară a statului romîn, egală cu 100 de bani. Nu are un singur leu în fundul unui buzunar. C. PETRESCU, C. V. 129. Așa-i că ți-a mîncat nouă sute de lei? CREANGĂ, A. 17. Am avut vreo cîțiva lei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leu s. m., art. léul; pl. lei, art. léii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEU s. (fam.) franc. (N-am un ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léu (léi), s. m.1. Animal. – 2. Monedă românească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporemiepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s. f. (înv., leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s. f.; leiță, s. f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17).

LEU2 lei m. Unitate a sistemului monetar în România și Republica Moldova, egală cu o sută de bani. [Monosilabic] /Din leu I

leu m. 1. (vechiu) monedă de argint în valoare de 40 parale; 2. (nou) francul de astăzi. [După leul de argint (ARSLANI GURUŠ, piastrul cu leul); bătut pentru întâia oară de Soliman II].

leŭ m. (lat. lĕo, de unde trebuĭa să se facă *ĭeŭ, dar, supt infl. ac. leonem, păstrat în rom. Lăune, nume geogr. în Arg. și Olt. s’a făcut leŭ; it. leone și lione, pv. leo, fr. lion, sp. león, pg. leâo. După alțiĭ, leŭ ar veni din ngr. léon, de unde, pin latină, apoĭ gotică, vine vsl. livŭ și bg. lev). Cel maĭ puternic animal felin, supranumit „regele animalelor”. Fig. Om viteaz. O constelațiune a zodiaculuĭ (luna Iuliŭ). O veche monetă de argint în valoare de 40 de parale, după turc. arslany gurúș, piastru saŭ groș pe care era reprezentat un leŭ, bătut întîĭa oară de Soliman II († 1566) și imitat după taleru olandez leeuwendaalder, germ. löwentaler), pe care era reprezentat un leŭ încălecat de un cavaler. (De la 1867 a devenit unitatea monetară românească, ĭar numele de leŭ noŭ s’a dat greșit franculuĭ, după cum ar fi greșit cot orĭ cot noŭ îld. metru. Leŭ de mare, otarie. Leu furnicilor, un fel de insect nevropter care se nutrește cu larve de furnicĭ. – Leu (animalu) are în prejuru gîtuluĭ o coamă (pe cînd leoaĭca n’are), păr galben și coada terminată c’un canaf. Trăĭește maĭ mult singuratic pin toată Africa și sudu Asiiĭ pînă pin India și e de o putere și de o agerime ca și a tigruluĭ. Atacă maĭ mult vitele și rar oameniĭ. Mugetu luĭ e teribil și se aude foarte departe, Astăzĭ, din cauza vînătoriĭ pe care ĭ-o fac oameniĭ, devine tot maĭ rar. V. leonin.

leu (mamifer; monedă) s. m., art. léul; pl. lei, art. léii

LEU s. (rar) franc. (Dă-mi un ~!)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEU2 (< leu1) s. m. Unitate bănească oficială a României, începând cu anul 1867 și a Republicii Moldova din 1993. Denumirea provine de la Löwentaler (talerul cu figura unui leu1 pe revers), monedă de argint bătută în Țările de Jos începând din sec. 16, ajunsă în Țările Române și folosită intens în circulație până în sec. 17, devenind apoi monedă de calcul.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi.

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

doi de-un leu expr. (adol., peior.) 1. două persoane insignifiante. 2. două persoane cu aceleași defecte.

O MIE DE LEI băț, chiftea, o muie de lei, palmă, tonă.

Intrare: leu (fin.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leu
  • leul
  • leu‑
plural
  • lei
  • leii
genitiv-dativ singular
  • leu
  • leului
plural
  • lei
  • leilor
vocativ singular
  • leule
plural
  • leilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leu (fin.)

  • 1. Unitate bănească oficială a României începând din 1867 și a Republicii Moldova din 1993.
    surse: DEX '09 NODEX 3 exemple
    exemple
    • Nu are un singur leu în fundul unui buzunar. C. PETRESCU, C. V. 129.
      surse: DLRLC
    • Așa-i că ți-a mîncat nouă sute de lei? CREANGĂ, A. 17.
      surse: DLRLC
    • Am avut vreo cîțiva lei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc (2.).
    surse: DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • leu (1.) (cu sensul după limba turcă arslanly).
    surse: DEX '09 NODEX