12 definiții pentru lepădare lăpădare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lepădare sf [At: COD. VOR.2 44v/1 / V: lăp~ / Pl: ~dări / E: lepăda] 1 Aruncare (12) 2 (Îlav) De ~ Inutil. 3 Rupere. 4 Scoatere de pe sine a unor obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte Si: descălțare, dezbrăcare, lepădat1 (4). 5 Părăsire a unei funcții, a unor demnități Si: lepădat1 (5). 6 (Îs) ~ de sine (de mine de tine etc.) (însuși, însumi, însuți) Renunțare la nevoile, interesele sau părerile proprii, pentru o anume cauză, ideal etc. 7 (Îas) Altruism (1). 8 (Îas) Obiectivitate. 9 (În religia creștină) Cuvânt ritualic purificator prin care, în cadrul botezului, catehumenul alungă de la sine orice ispită, orice gând sau fapt rău. 10 (Rel; înv; spc; îs) ~a sufletului (sau sufletelor) Moarte. 11 (Înv) Renunțare la un drept, la un privilegiu, la o proprietate etc. Si: lepădat1 (6). 12 (Înv) Pierdere a unei credințe, a unui ideal etc. Si: lepădat1 (7). 13 (Înv; șîs ~ de lege) Părăsire a credinței creștine Si: renegare. 14 (Înv) Eliminare a unui element lingvistic. 15 (Îvr) Încetare a unei acțiuni Si: lepădat1 (8). 16 Renunțare la cineva sau la ceva Si: lepădat1 (9). 17 Părăsire într-un moment dificil a unei persoane apropiate Si: lepădat1 (10). 18 (Înv) Izgonire a cuiva dintr-un anume loc Si: lepădat1 (11). 19 (Înv) Împingere a cuiva sau a ceva cu forța dintr-un anume loc Si: lepădat1 (12). 20 (Cu determinări ca „de lume”, „cele lumești”) Călugărire. 21 Refuz. 22 Negare. 23 Nemenționare. 24 (Pop) Avort (1). 25 (Pop) Vomă. 26 (Pop) Scuipat.

LEPĂDÁRE, lepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei; părăsire; renegare. ◊ Lepădare de sine = renunțare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obștesc). ♦ (Bis.) Dezicere de diavol și de faptele sale în ritualul creștin al botezului – V. lepăda.

LEPĂDÁRE, lepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei; părăsire; renegare. ◊ Lepădare de sine = renunțare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obștesc). – V. lepăda.

LEPĂDÁRE, lepădări, s. f. Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei. 1. (Învechit) Înlăturare. Află multă poezie în forma șlicului și a hainelor lungi numind vandalism lepădarea lor. NEGRUZZI, S. I 69. 2. (Învechit) Părăsire. Funebra hecatombă lăsată-n lepădare, Alăture cu Plevna, pe cîmpul de bătaie. ALECSANDRI, P. III 477. 3. Renegare. Lepădarea lui Petru de Iisus. C. PETRESCU, R. DR. 45. ◊ Expr. Lepădare de sine = renunțare la interesele personale. Cu cîtă lepădare de sine și-a scos mantia domnească și-a pus-o pe umerii lui Bogdan. DELAVRANCEA, A. 125.

LĂPĂDÁ vb. I v. lepăda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lepădáre (pop.) s. f., g.-d. art. lepădắrii; pl. lepădắri

lepădáre s. f., g.-d. art. lepădării; pl. lepădări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEPĂDÁRE s. 1. v. aruncare. 2. v. abjurare.

LEPĂDARE s. 1. aruncare, azvîrlire, zvîrlire. (~ unei sticle sparte.) 2. abjurare, renegare. (~a unei credințe.)

Intrare: lepădare
lepădare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepădare
  • lepădarea
plural
  • lepădări
  • lepădările
genitiv-dativ singular
  • lepădări
  • lepădării
plural
  • lepădări
  • lepădărilor
vocativ singular
plural
lăpădare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăpădare
  • lăpădarea
plural
  • lăpădări
  • lăpădările
genitiv-dativ singular
  • lăpădări
  • lăpădării
plural
  • lăpădări
  • lăpădărilor
vocativ singular
plural