LEPĂDARE, lepădări, s. f. Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei. 1. (Învechit) Înlăturare. Află multă poezie în forma șlicului și a hainelor lungi numind vandalism lepădarea lor. NEGRUZZI, S. I 69. 2. (Învechit) Părăsire. Funebra hecatombă lăsată-n lepădare, Alăture cu Plevna, pe cîmpul de bătaie. ALECSANDRI, P. III 477. 3. Renegare. Lepădarea lui Petru de Iisus. C. PETRESCU, R. DR. 45. ◊ Expr. Lepădare de sine = renunțare la interesele personale. Cu cîtă lepădare de sine și-a scos mantia domnească și-a pus-o pe umerii lui Bogdan. DELAVRANCEA, A. 125.