8 definiții pentru renegare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

renegare sf [At: DDRF / Pl: ~gări / E: renega] Tăgăduire.

RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega.V. renega.

RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega.V. renega.

RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega.

RENEGÁRE s.f. Faptul de a renega. [< renega].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RENEGÁRE s. 1. v. contestare. 2. v. abjurare. 3. v. repudiere.

RENEGARE s. 1. contestare, dezmințire, negare, negație, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.) 2. abjurare, lepădare. (~ a unei credințe.) 3. repudiere, respingere. (~ soției.)

Intrare: renegare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renegare
  • renegarea
plural
  • renegări
  • renegările
genitiv-dativ singular
  • renegări
  • renegării
plural
  • renegări
  • renegărilor
vocativ singular
plural