LEOARCĂ adj. invar., adv. (Fam.) Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoarcă] – Liur + suf. -că.

leoarcă¹ [At: KLEIN, D. / V: leor~, lior~, liur~, / E: cf liur] 1 sf Vin făcut din tescovină și apă. 2 sf (Pex) Liur (2). 3 sf (Buc; Trs) Rachiu. 4 sf (Reg) Aliment lichid, puțin consistent. 5 av (Șîs ud ~) Plin de apă, de sudoare etc. 6 a (Pex; îas) Foarte ud. 7 a (Îlav) Beat ~ Foarte beat.

LEOARCĂ adj. invar., adv. Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoar-că] – Liur + suf. -că.

LEOARCĂ adj. invar. Ud, plin de apă. Văzu cîțiva civili leoarcă, răsuflînd greu. CAMILAR, N. II 217. Aprins la față și leoarcă de sudoare, căzu jos ca un bujor frînt de ploaie. GALACTION, O. I 163. ◊ (Adverbial) Își ștergea sudoarea... cu niște batiste mototolite, ude leoarcă. DELAVRANCEA, S. 136. Își scoase hainele – pe spate și pe piept, cămașa i se făcuse leoarcă. VLAHUȚĂ, O. AL. 101. Un vînt și o ploaie!... ne-a făcut leoarcă pe toți. CARAGIALE, O. II 342. – Pronunțat: leoar-.

LEOARCĂ adj. invar. Care este foarte ud; care este plin de apă. [Sil. leoar-] /Liur + suf. ~că

leoarcă¹ (fam.) (desp. leoar-) adj. invar., adv. (cămașă ~, uzi ~)

leoarcă² (fam.) (leoar-) adj. invar., adv.

leoarcă s. f., adj. invar., adv. (sil. leoar-)

leoarcă

lioarcă.

LEOARCĂ adj. invar., adv. ciuciulete, (reg.) lișteav, (Mold. și Bucov.) bleașcă. (Om ~; s-a întors ~.)

leoarcă¹ adj. invar., adv., s.f. I adj. invar., adv. (pop. și fam.) <pop. și fam.> ciuciulete, ciuciulit, <reg.> bleașcă, lișteav, loaspă, mocioi, moi. Din cauza ploii, are hainele leoarcă. Este ud leoarcă. II s.f. (reg.) 1 v. Poșircă. 2 v. Rachiu. v. Zeamă chioară. Zeamă lungă.

LEOARCĂ adj. invar., adv. ciuciulete, (reg.) lișteav, (Mold. și Bucov.) bleașcă. (Om ~; s-a întors ~.)