11 definiții pentru legiuitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care elaborează legi. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.

legiuitor, ~oare [At: CORESI, EV. 180 / P: ~giu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: legiui + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu interpretarea legilor (37). 2 sm Legislator (1). 3 sf (Lsg) Putere legislativă. 4 sf Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. 5-7 a (Asr) Legislativ (1-3). 8 a (D. instituții ale statului) Care are împuternicirea de a elabora și de a adopta legi (37).

LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care legiuiește sau legiferează. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.

LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj. Care legiuiește; legislativ. Marea Adunare Națională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18. Domnii erau pontifici legiuitori. NEGRUZZI, S. I 273.

legiuitor a. legislativ. ║ m. legislator.

legĭuitór, -oáre adj. Legislativ. Subst. Legislator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legiuitór (-giu-) adj. m., s. m., pl. legiuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. legiuitoáre

legiuitór adj. m., s. m. (sil. -giu-), pl. legiuitóri; f. sg. și pl. legiuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGIUITÓR adj., s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legislator.

LEGIUITOR adj., s. (JUR.) 1. adj. legislativ. (Organele ~.) 2. s. legislator.

Intrare: legiuitor (adj.)
legiuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: le-giu-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiuitor
  • legiuitorul
  • legiuitoru‑
  • legiuitoare
  • legiuitoarea
plural
  • legiuitori
  • legiuitorii
  • legiuitoare
  • legiuitoarele
genitiv-dativ singular
  • legiuitor
  • legiuitorului
  • legiuitoare
  • legiuitoarei
plural
  • legiuitori
  • legiuitorilor
  • legiuitoare
  • legiuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legiuitor, -oare legiuitoare legiuitor (2)

  • 1. (Persoană) care elaborează legi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: legislativ legislator 2 exemple
    exemple
    • Marea Adunare Națională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18.
      surse: DLRLC
    • Domnii erau pontifici legiuitori. NEGRUZZI, S. I 273.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Legiui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09