legiuitor, ~oare [At: CORESI, EV. 180 / P: ~giu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: legiui + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu interpretarea legilor (37). 2 sm Legislator (1). 3 sf (Lsg) Putere legislativă. 4 sf Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. 5-7 a (Asr) Legislativ (1-3). 8 a (D. instituții ale statului) Care are împuternicirea de a elabora și de a adopta legi (37).