10 definiții pentru legitimare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEGITIMARE, legitimări, s. f. Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. – V. legitima.
LEGITIMARE, legitimări, s. f. Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. – V. legitima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
legitimare sf [At: HELIADE, O. I, 301 / Pl: ~mări / E: legitima] 1 (Jur) Acțiune juridică prin care un copil din afara căsătoriei dobândește situația juridică a unui copil născut din căsătorie Si: (asr) legitimație (1), recunoaștere. 2 (Îvr) Adopție a unui copil. 3 (Îvr) Recunoaștere a caracterului legitim (1) Si: (îvr) legitimație (4). 4 Dobândire a unui caracter legitim (1) Si: (rar) legitimizare. 5 Oficializare a unei căsătorii. 6 Justificare. 7 Motivare. 8 Dovedire a identității cuiva pe baza unui document oficial, a unei legitimații (7) etc. 9 (Înv; îs) Bilet (sau carte) de ~ Permis de liberă trecere Si: legitimație (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGITIMARE, legitimări, s. f. Acțiunea de a (se) legitima; justificare. Cînd în 1774 este trimis la Roma la colegiul «De propaganda fide», el [Șincai] caută și strînge documente istorice pentru legitimarea drepturilor poporului romîn desconsiderat de nobilime. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGITIMARE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) legitima. ♦ (Spec.) Recunoaștere a unui copil. [< legitima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*legitimațiúne f. (d. legitimez; fr. légitimation). Acțiunea de a legitima, de a recunoaște formal. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
legitimare s. f., g.-d. art. legitimării; pl. legitimări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
legitimare s. f., g.-d. art. legitimării; pl. legitimări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
legitimare s. f., g.-d. art. legitimării; pl. legitimări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEGITIMARE s. v. îndreptățire, justificare, motivare, motivație, rațiune, temei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
legitimare s. v. ÎNDREPTĂȚIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. RAȚIUNE. TEMEI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
legitimare, legitimărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: justificare
- Cînd în 1774 este trimis la Roma la colegiul «De propaganda fide», el [Șincai] caută și strînge documente istorice pentru legitimarea drepturilor poporului romîn desconsiderat de nobilime. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/1. DLRLC
- 1.1. Recunoaștere a unui copil. DN
-
etimologie:
- legitima DEX '09 DEX '98 DN