21 de definiții pentru lectică lefteică leftic leftică leftinică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Pat sau scaun, purtat de cai sau de oameni, folosit ca mijloc de locomoție în Antichitatea romană, în Evul Mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.

lecti sf [At: N. COSTIN, op. LET. II, 96/28 / V: (pop) leftincă, (reg) lefteică, leftic sn, left~, leftini~, lept~, liftincă / A și: lectică / Pl: ~ici / E: lat lectica] Gen de targă pe care se așeza un scaun sau un pat, purtată de oameni sau animale de tracțiune și folosită ca mijloc de locomoție în Antichitatea romană, în Evul Mediu și astăzi în unele țări orientale Si: litieră, cabrioletă. corectată

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau scaun portativ, purtat de cai sau de oameni și întrebuințat de cei avuți ca mijloc de locomoție în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale. – Accentuat și: léctică.

LECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; litieră. [Acc. și léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica].

LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica)

lectică f. pat portativ de preumblat (la Romani): în lectică lăsată pe perne de mătasă AL.

*lectícă f., pl. ĭ (lat. lectica, d. lectus, pat). Litieră, pat portativ dus de oamenĭ și de care ceĭ vechĭ se foloseaŭ cum ne folosim noĭ astăzĭ de trăsurĭ și care se întrebuințează și azĭ în extremu orĭent, Madagascar și aĭurea. În Francia se numeaŭ litiere, eraŭ duse și de caĭ (dar tot suspendate) și s’aŭ întrebuințat pînă pin sec. XVI. – În Let. 2, 86, leftică (ca doftor-doctor). La Cant. lectícă. V. palanchin.

leftică f. = lectică (Conf. doftor = doctor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!lectícă/léctică s. f., g.-d. art. lectícii/lécticii; pl. lectíci/léctici

lectícă s. f., g.-d. art. lectícii; pl. lectíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÉCTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în ~.)

LECTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léctică (léctice), s. f. – Litieră. – Var. (înv.) leftică, leptică. Lat. lectica (sec. XVII). Candrea, Elemente, 404, presupune, nu știm cu cîtă dreptate, că mag. laptika „car cu două roți” provine rom.

Intrare: lectică
lectică1 (pl. -i) substantiv feminin
  • pronunție: lectică, lectică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecti
  • lectica
plural
  • lectici
  • lecticile
genitiv-dativ singular
  • lectici
  • lecticii
plural
  • lectici
  • lecticilor
vocativ singular
plural
lefteică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leftic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leftică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leftinică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lectică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecti
  • lectica
plural
  • lectice
  • lecticele
genitiv-dativ singular
  • lectice
  • lecticei
plural
  • lectice
  • lecticelor
vocativ singular
plural

lectică lefteică leftic leftică leftinică

  • 1. Pat sau scaun, purtat de cai sau de oameni, folosit ca mijloc de locomoție în Antichitatea romană, în Evul Mediu și (astăzi) în unele țări orientale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: litieră palanchin

etimologie: