lectică sf [At: N. COSTIN, op. LET. II, 96/28 / V: (pop) leftincă, (reg) lefteică, leftic sn, left~, leftini~, lept~, liftincă / A și: lectică / Pl: ~ici / E: lat lectica] Gen de targă pe care se așeza un scaun sau un pat, purtată de oameni sau animale de tracțiune și folosită ca mijloc de locomoție în Antichitatea romană, în Evul Mediu și astăzi în unele țări orientale Si: litieră, cabrioletă. corectat(ă)