11 definiții pentru leafă (retribuție)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lea1 sf [At: URECHE, L. 119 / V: (îvp) lefea / Pl: lefuri, (înv) ~afe, lefe, lefi / E: tc ulûfe] 1 (Înv) Soldă a ienicerilor turci. 2 (Înv; pex) Soldă. 3 (Îlav) În (cu, pe, la) ~ Ca mercenar. 4 (Îal) Cu soldă de mercenar. 5 (Îlaj) În (de) ~ Mercenar. 6 (Înv; îe) A striga în ~ A angaja mercenari. 7 Remunerație în bani pe care un salariat o primește periodic de la stat, de la o instituție publică sau particulară Si: retribuție, salariu. 8 (Înv) Plată în bani sau produse care se făcea unei persoane angajate pentru un timp în slujba cuiva Si: simbrie. 9 (Iuz; îs) Casa lefilor Instituție unde se calculau și se împărțeau lefurile (8).

LEÁFĂ2, lefuri, s. f. 1. Salariu. 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. sb. (u)lefa, bg. lefe.

LEÁFĂ2, lefuri, s. f. 1. Salariu. 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa, bg. lefe.

LEÁFĂ1, lefuri, s. f. Remunerație în bani pe care o primește un salariat; salariu. Ce leafă are un poet? BENIUC, V. 101. Mai bine pierdeam leafa pe trei luni. C. PETRESCU, Î. II 130. Șese mii de lei (leafa mea pe un an). CREANGĂ, A. 76. ♦ (Învechit) Soldă pe care o primeau altădată ostașii mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar, cu soldă de mercenar. Și fulgeră... spre oștenii... pe care-i avea în leafă. SADOVEANU, O. VII 17. Chemase în leafă o seamă de cazaci. BĂLCESCU, O. II 53. – Pl. și: (învechit) lefi (ALEXANDRESCU, M. 171, TEODORESCU, P. P. 50).

LEÁFĂ1 léfuri f. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; remunerație; salariu; retribuție. [G.-D. lefii] /<turc. ulufe

leafă f. 1. soldă: oșteni cu leafă; 2. salariu: te-am slujit fără leafă zece ani AL. [Vechiu-rom. lefeà (azi ironic) = turc. ÖLEFÈ: ca alaiu, buluc, duium, etc., leafă aparținea la început sferei militare fiind solda lunară a ienicerilor și a ostașilor pământeni].

1) leáfă f., pl. lefĭ și lefurĭ, vechĭ (Let. 2, 85 și 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea, azĭ ironic, turc. ’ólefé, ’ülufé, ulufé, d. ar. ’ulufé, pl. d. alef, pășune, de unde „nutreț, pensiune, soldă”; ngr. lufés, alb. lĭufé, sîrb. rut. lefa, bg. lefe, rus. lafá). Vechĭ. Soldă. Oaste în leafă, oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie, salar: leafa unuĭ servitor, unuĭ mercenar, unuĭ funcționar, unuĭ ministru. – Dim. lefușoară (est), -fșoară (vest). V. apuntament.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leáfă (retribuție) s. f., g.-d. art. léfii; pl. léfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEÁFĂ s. 1. v. salariu. 2. v. soldă.

LEA s. 1. remunerație, retribuție, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. (MIL.) soldă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.

Intrare: leafă (retribuție)
leafă (retribuție) substantiv feminin
substantiv feminin (F95)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lea
  • leafa
plural
  • lefuri
  • lefurile
genitiv-dativ singular
  • lefi
  • lefii
plural
  • lefuri
  • lefurilor
vocativ singular
plural