19 definiții pentru laz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

laz3 sn [At: CV 1949, nr. 35 / Pl: ~uri / E: mg laz] (Trs) Febră.

laz2 sm [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 203 / Pl: ~i, ~aji / E: tc laz] 1 (Înv) Grup etnic turcesc din Asia Mică, de pe țărmul sud-estic al Mării Negre care, venit în țările române o dată cu stăpânirea turcească, se ocupa cu negustoria. 2 (Pex) Hamal. 3 (Înv; îe) Ca un ~ Fără nici o treabă. 4 (Rar; îs) Piatra ~ului Piatră acră.

laz1 sn [At: (a. 1456) ap. DLR ms / Pl: ~uri / E: slv *лазъ, cf ucr лаз, srb laz, mg láz] (Reg) 1 Teren despădurit de curând prin tăierea sau arderea copacilor, trasformat în loc de pășune sau de fâneț, care este uneori împrejmuit. 2 (Pex) Pășune. 3 (Înv) Ogradă. 4 Pădurice cu arbori pitici. 5 Grup de case izolat de restul satului. 6 Mahala. 7 Albie a unui râu Si: matcă.

LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din sb., ucr. laz.

LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din scr., ucr. laz.

LAZ, lazuri, s. n. (Regional) Teren de curînd despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune (v. curătură, runc); cîmp cultivat sau acoperit cu iarbă. Eu mergeam la plug în laz, Și cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. COȘBUC, P. I 49. Mă dusei cu coasa-n laz, Cosii iarbă și năcaz, Să pui mîndrii pe obraz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 150.

LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune; câmp cultivat sau acoperit cu iarbă. – Sb. laz, ucr. laz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laz (reg.) s. n., pl. lázuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

laz (lázuri), s. n. – Pămînt desțelenit. Sl., cf. sb., cr. laz, rut. ljaz (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 41), cf. alb. las, mag. laz.Der. lăzișoară, s. f. (răchită, mlajă); lăzui, vb. (a desțeleni); lăzuit, s. n. (desțelenire).

laz (-zi), s. m. – Populație din regiunea Caucaz. Tc. laz (DAR). – Der. lăzească, s. f. (dans tipic).

LAZ ~uri n. rar Teren despădurit, folosit pentru pășune sau pentru arătură. /<sb., ucr. laz

laz n. Tr. câmp curățit de tufe și rădăcini. [Serb. LAZ].

laz n., pl. urĭ (sîrb. laz, poĭană, curătură, pîrleaz; ceh. laz, pîrlog, d. vsl. lĭesti, a păși, laziti, a se tîrî; ung. laz. V. pîrlaz). Vechĭ. Teren curățat de bălăriĭ saŭ de copacĭ. Azĭ. Trans. Maram. (d. ung.). Loc de fîneață (făcut pin despădurire), secĭ. V. priseacă, runc.

Lazi m. pl. numele unei populațiuni turcești de lângă Marea-Neagră: ei se ocupau în Moldova cu negustoria, asuprind pe locuitori în tot felul; azi, în Dobrogea, servesc ca hamali.

laz, lazuri, (lăzuitură, lăzaștină), s.n. – (reg.) 1. Câmp curățat de tufe și bun de cosit. 2. Teren defrișat pentru a fi transformat în pământ arabil; iertaș: „Știu că n-ai lazuri domnești, / Nice boi ardelenești” (Bârlea, 1924, I: 200). – Din ucr., srb. laz „poiană, curătură” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

laz, -uri, (lăzuitură, lăzaștină), s.n. – 1. Câmp curățat de tufe și bun de cosit. 2. Teren defrișat pentru a fi transformat în pământ arabil; iertaș: „Știu că n-ai lazuri domnești, / Nice boi ardelenești” (Bârlea 1924 I: 200). – Din ucr. laz.

Intrare: laz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laz
  • lazul
  • lazu‑
plural
  • lazuri
  • lazurile
genitiv-dativ singular
  • laz
  • lazului
plural
  • lazuri
  • lazurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)