lateral, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~tur~, lătur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr latéral, lat lateralis] 1-2 a Care este situat pe (una dintre) laturi. 3-4 a (Spc) Care formează (una din) laturile unei suprafețe, ale unui volum. 5 a Care este situat departe de centru Si: lăturalnic, mărginaș, periferic. 6 a (Gmt; îs) Arie (sau suprafață) ~ă Mărime a suprafeței unui corp, fără suprafețele bazelor lui. 7 a (Lin; îas) Zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. 8 a (Fig) Secundar. 9-10 sf, a (Lin; șîs) Consoană ~ă (Consoană) articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. 11-12 a, av (Spc; la vertebrate) (Care este situat) în dreptul coastelor, pe partea laterală a corpului. 13-14 av Pe (una din) părți. 15 av (Pex) Transversal. 16-17 sf, a (D. căi de comunicații, cursuri de apă etc.) (Linie) care face o ramificație, desprinzându-se din linia principală. 18 a (Îs) Gândire ~ă Proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat.

LATERAL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe una din laturi, pe o parte a unui lucru; depărtat de linia mediană. V. lăturalnic. Ele ies de pe văile laterale, unde se află cîte o răzleață și foarte arhaică așezare omenească. BOGZA, C. O. 328. Locuința lui Anton Mușat nu-l surprinse... O sală și două încăperi laterale. C. PETRESCU, C. V. 74. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. REBREANU, R. I 196. Cele opt medalioane sculpturale... împlinesc golurile dintre columne, deasupra arcadelor laterale. ODOBESCU, S. III 73. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă. Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu. ♦ Fig. Care e secundar, care e departe de problema de bază, de problema principală. O chestiune laterală. 2. (Despre consoane și substantivat, f.) (Consoană) articulată prin aplicarea vîrfului limbii pe palatul tare, aerul scurgîndu-se de o parte și de alta a mușchiului lingual. Consoana «l» e o consoană laterală.

LATERAL, -Ă adj. 1. De pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ (Fig.) Secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. 2. Consoană laterală (și s.f. ) = consoană articulată cu vîrful limbii pe palatul tare, lăsînd aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. [Cf. fr. latéral].

LATERAL, -Ă adj. 1. de pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ♦ arie ~ă (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ◊ (fig.) secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. ♦ gândire ~ă = proces specific gândirii creatoare, urmărind obținerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. (< fr. latéral, lat. lateralis)

LATERAL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importanței, se situează pe al doilea plan; care este de importanță mai mică; secundar. /<fr. latéral, lat. lateralis^[1]

lateral a. ce ține de o lature: cale laterală.

*laterál, -ă adj. (lat. lateralis, d. latus, láteris, lature). Care e la o parte, la o lature: drum lateral. Care e la coaste: durere laterală. Adv. La coaste: a fost izbit lateral. – Fals lăturalnic, cuv. ibrid fabricat de ignoranțĭ.

latural, ~ă a, av, sf vz lateral

lateral adj. m., pl. laterali; f. laterală, pl. laterale

lateral adj. m., pl. laterali; f. laterală, pl. laterale

lateral adj. m., pl. laterali; f. sg. laterală, pl. laterale

laterală s. f., g.-d. art. lateralei; pl. laterale

laterală s. f., g.-d. art. lateralei; pl. laterale

LATERAL adj. v. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar.^[1]

LATERAL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)^[1]

lateral, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre construcții, elemente de construcție, obiecte etc.) lăturalnic, <înv. și reg.> lăturiș, <înv.> lăturai. Construcția are un corp central și două aripi laterale. Iese în curte printr-o ușă laterală. 2 (despre zone, terenuri, construcții etc.) lăturalnic, lăturaș, limitrof, mărginaș, <reg.> mărginos. Satul nu are o poziție laterală în comună, ci este chiar în centrul ei. 3 (despre drumuri, străzi etc.) izolat, lăturalnic, <pop.> lăturaș. S-a întors acasă pe un drum lateral. 4 (despre rude, grade de rudenie etc.) colateral, <înv.> lăturalnic, lăturaș. Familia ei are multe ramuri laterale. 5 fig. (în opoz. cu „principal”; mai ales despre probleme teoretice sau practice) colateral, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, nesemnificativ, secundar, <fig.> adiacent, lăturalnic, periferic, satelit. Se aduce în discuție o chestiune laterală care nu interesează pe nimeni. II s.f. (fon.) consoană laterală. „L” este o laterală.

LATERAL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)^[1]

lateral adj. v. COLATERAL. LĂTURALNIC. MARGINAL. MINOR. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. SECUNDAR.

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.