LATERAL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe una din laturi, pe o parte a unui lucru; depărtat de linia mediană. V. lăturalnic. Ele ies de pe văile laterale, unde se află cîte o răzleață și foarte arhaică așezare omenească. BOGZA, C. O. 328. Locuința lui Anton Mușat nu-l surprinse... O sală și două încăperi laterale. C. PETRESCU, C. V. 74. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. REBREANU, R. I 196. Cele opt medalioane sculpturale... împlinesc golurile dintre columne, deasupra arcadelor laterale. ODOBESCU, S. III 73. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă. Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu. ♦ Fig. Care e secundar, care e departe de problema de bază, de problema principală. O chestiune laterală. 2. (Despre consoane și substantivat, f.) (Consoană) articulată prin aplicarea vîrfului limbii pe palatul tare, aerul scurgîndu-se de o parte și de alta a mușchiului lingual. Consoana «l» e o consoană laterală.