10 definiții pentru lapon (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

lapon, ~ă [At: CR (1834) 336 1/7 / Pl: ~i, ~e / E: fr lapon] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei Si: (iuz) laponez (1). 3 smp Populație care locuiește în Laponia Si: (iuz) laponez (2). 4-5 a Care aparține (Laponiei sau) laponilor (1). 6-7 a Privitor (la Laponia sau) la laponi. 8-9 a Caracteristic (Laponiei sau) laponilor. 10 sf Limbă vorbită de laponi (1).

LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. – Din fr. lapon.

LAPÓN1, -Ă, laponi, -e, adj. Care se referă la laponi2, caracteristic laponilor2. Costumul lapon, de sărbătoare, lucrat din piei înflorite cu broderii, emoționează profund. STANCU, U.R.S.S. 61.

LAPÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Laponia. ◊ (s. f.) limbă fino-urgică vorbită în Laponia. (< fr. lapon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapón s. m., adj. m., pl. lapóni; f. sg. lapónă, g.-d. art. lapónei, pl. lapóne

*lapónă (limbă) s. f., g.-d. art. lapónei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LAPÓNĂ s. f. (< fr. lapon): limbă ugro-finică vorbită de laponi – cei mai vechi locuitori ai țărmurilor Oceanului înghețat de Nord – în Norvegia, Suedia, Finlanda și Federația Rusă (Peninsula Kola). I se mai spune și Saama. Cei mai mulți laponi trăiesc în Norvegia. În evoluția acestei limbi, au existat mai multe forme scrise, începând cu secolul al XVIII-lea, folosite pentru traducerea textelor religioase.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAPÓN, -Ă (< fr., lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indigenă din N. Pen. Scandinaviei și din V pen. Kola, trăind pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei și Federației Ruse. Cea mai mare parte a l. duc o viață stabilă, ocupându-se cu creșterea renilor, exploatarea lemnului, pescuitului și vânătoarea și fiind puternic influențați de popoarele țărilor din care fac parte. Vorbesc o limbă fino-ugrică. ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care se referă la laponi (1), caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (sau grup de limbi) din familia uralică, ramura fino-ugrică vorbită de laponi. Are trăsături arhaice și o mare fărâmițare dialectală. Prezintă influențe ale limbilor țărilor din care fac parte vorbitorii.

Intrare: lapon (adj.)
lapon (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapon
  • laponul
  • laponu‑
  • lapo
  • lapona
plural
  • laponi
  • laponii
  • lapone
  • laponele
genitiv-dativ singular
  • lapon
  • laponului
  • lapone
  • laponei
plural
  • laponi
  • laponilor
  • lapone
  • laponelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lapon (adj.)

  • 1. Care aparține laponilor, care se referă la laponi, caracteristic laponilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Costumul lapon, de sărbătoare, lucrat din piei înflorite cu broderii, emoționează profund. STANCU, U.R.S.S. 61.
      surse: DLRLC

etimologie: